PARINTELE DANIEL NOAPTES INDEPENDENTA CALARASI

vineri, 19 februarie 2016

PARINTELE DANIEL NOAPTES INDEPENDENTA CALARASI: Biblia in istorie - Vindecarea orbului din nastere...

BULETINUL PAROHIAL NR 17 PE 2016

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL VII, NR. 17, MARTIE 2016 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Despre folosul rugăciunii neîncetate Fraţi creştini întru Domnul am ajuns să paşim spre această primăvară cu gânduri de reînnoire duhovnicească mai ales că peste puţin timp vom intra şi în Sfântul Post al Paştelui şi va trebui să intensificăm rugăciunea şi postul după cum va putea fiecare. Şi Sfânta noastră Biserică vine în întâmpinarea cerinţelor duhovniceşti ale fiecăruia dintre dumneavoastră şi vom săvârşi şi în acest Post în fiecare zi de miercuri Slujba Acatistului, vinerea Taina Maslului care aduce mângâiere şi vindecare tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care participă cu credinţă sinceră, iar sâmbăta facem pomenirea celor dragi, adormiţi din familiile noastre. De asemenea tot în această perioadă săvârşim la casele creştinilor care vor să completeze şi să desăvârşească curăţenia de primăvară pe care au făcut-o în casele şi gospodăriile lor slujba Sfeştaniei care trebuie să întărească pe fii noştri duhovniceşti în credinţă, să-i apere de rele şi să le aducem aminte că Dumnezeu aşteaptă întoarcerea lor la o credinţă mai vie şi mai puternică pentru a primi rezolvare la cât mai multe din problemele care îi frământă şi le aduce apăsare şi nelinişte în familiile lor. Am ales în încheierea acestui mic articol câteva gânduri ale Sfântului Grigorie Palama despre folosul rugăciunii neîncetate, înţelegând şi noi că avem datoria morală ca mai ales în perioadele de post să ne aplecăm mai mult asupra rugăciunii pentru a-I arăta lui Dumnezeu recunoştinţa şi mulţumirea pentru toate câte ne dă în fiecare zi în drumul nostru spre mântuire. De aceea şi Sfântul Pavel, care a ştiut mai bine decât noi folosul cel mare pe care-l aduce rugăciunea, ne-a îndemnat să ne rugăm neîncetat (ITes.5,17). N-a voit el să sfătuiască niciodată vreun lucru greu şi cu neputinţă, pe care nu l-am fi putut împlini, căci atunci ne-am fi arătat ca neascultători şi călcători ai poruncii lui şi drept urmare vrednici de osândă. Ci scopul Apostolului, care a zis să ne rugăm neîncetat, a fost ca să ne rugăm cu mintea noastră, ceea ce este cu putinţă să facem totdeauna. Căci şi când facem un lucru de mână şi când ne plimbăm şi când şedem şi când mâncăm şi când bem, totdeauna putem să ne rugăm cu mintea noastră şi să facem rugăciunea minţii bine plăcută lui Dumnezeu şi adevărată. Cu trupul putem să lucrăm şi cu sufletul să ne rugăm. Omul din afară poate să împlinească orice slujbă cu trupul şi omul dinăuntru poate să fie dăruit slujirii lui Dumnezeu şi să nu lipsească niciodată de la lucrul cel duhovnicesc al rugăciunii cu mintea. Căci aşa ne porunceşte Dumnezeu-Omul Iisus în Sfânta Evanghelie, zicând: “Iar tu când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău întru ascuns” (Matei 6, 4). Cămara sufletului este trupul. Uşile fiinţei noastre sunt cele cinci simţuri. Sufletul intră în cămara lui, când mintea nu umblă de colo până colo în lucrurile lumii, ci stăruieşte în inima noastră. Şi simţurile noastre le închidem şi rămân asigurate, când nu le lăsăm să se alipească de lucrurile supuse lor şi arătate. În felul acesta mintea rămâne liberă de orice împătimire lumească şi se uneşte prin rugăciunea ascunsă a minţii cu Dumnezeu Tatăl nostru. Şi atunci zice: “Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, îţi va da ţie la arătare” (Matei 6, 6). Dumnezeu, cunoscătorul celor ascunse, vede rugăciunea minţii tale şi o răsplăteşte cu daruri arătate şi mari. Pentru că aceasta este rugăciunea adevărată şi desăvârşită şi ea umple sufletul de harul dumnezeiesc şi de darurile(harismele) duhovniceşti. Căci cu cât închizi mirul mai mult în vas, cu atât vasul răspândeşte mai multă mireasmă. Aşa e şi cu rugăciunea: cu cât o întipăreşti mai mult în inima ta, cu atât o umple mai mult de harul dumnezeiesc. Fericiţi sunt cei ce se obişnuiesc cu acest lucru ceresc, căci cu el biruiesc orice ispită de la diavol, precum şi David a biruit pe îngâmfatul Goliat (I Împ. 17, 51). Cu ea sting poftele fără rânduială ale trupului, precum şi cei trei tineri au stins văpaia cuptorului (Dan. 7, 25-26). Cu această lucrare a rugăciunii minţii îmblânzesc patimile, precum şi Daniel a îmblânzit leii sălbatici (Dan. 6, 18 urm.). Cu ea coboară roua Sfântului Duh în inima lor, precum a coborât Ilie ploaia în Carmel (III Împ. 18, 45). Această rugăciune a minţii este cea care urcă până la tronul lui Dumnezeu şi se păstrează în cupe de aur ca să fie tămâiat cu ea Domnul, precum zice Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în Apocalipsă: “Şi douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute şi cupe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile Sfinţilor” (Apoc. 5, 7). Această rugăciune a minţii este o lumină care luminează totdeauna sufletul omului şi aprinde inima lui cu flăcările iubirii lui Dumnezeu. Ea este o verigă care ţine uniţi şi împreunaţi pe Dumnezeu şi omul. O, har neasemănat al rugăciunii minţii! Ea face pe om să fie totdeauna în convorbire cu Dumnezeu.O, lucrare cu adevărat minunată şi deosebită! Să fii deodată cu oamenii trupeşti şi să te afli cu Dumnezeu în chip înţelegător. Îngerii nu au glas material, ci cu mintea lor aduc lui Dumnezeu doxologia neîncetată. Aceasta este lucrarea lor. Ei îi este închinată toată fiinţa lor. Deci şi tu, frate, când intri în cămara ta şi închizi uşa, sau când mintea ta nu sare de colo până colo, ci intră în inima ta şi simţurile tale sunt întărite, şi nu sunt pironite de lucrurile lumii acesteia, şi pe lângă aceasta te rogi totdeauna cu mintea ta, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, te faci asemenea cu sfinţii îngeri; şi Tatăl tău, care vede rugăciunea ta tainică, pe care o aduci în ascunsul inimii tale, te va răsplăti cu mari daruri (harisme) întru arătare. Şi ce bun mai mare şi mai bogat poţi să afli decât acesta, de a te afla, cum am spus, împreună cu Dumnezeu în chip înţelegător şi de a fi în convorbire neîncetată cu El? Căci fără El nu poate să fie vreodată vreun om fericit nici aici, nici în cealaltă viaţă. Drept aceea, frate, oricine ai fi, când iei în mâinile tale cartea aceasta şi, citind-o, vei cerca folosul ei în sufletul tău, te rog cu căldură, adu-ţi aminte să faci şi o rugăciune către Dumnezeu, cu un “Doamne miluieşte”, pentru păcătosul suflet al aceluia care s-a ostenit cu această carte şi al aceluia care a cheltuit ca să o tipărească. Căci aceştia au mare nevoie de rugăciunea ta, ca să afle mila dumnezeiască pentru sufletul lor şi tu pentru al tău. Aşadar fraţi creştini vă îndemnăm încă o dată cu căldură să nu uităm să cercetăm Sfânta Biserică, unde înălţăm rugăciuni la Dumnezeu atât pentru noi şi familie dar şi pentru cei care au plecat din această lume poate prea devreme şi moartea i-a găsit nepregătiţi noi putem să-i ajutăm cu efortul nostru duhovnicesc prin participarea la Sfânta Liturghie, să-L îmbunăm pe Dreptul Judecător care este Bun şi Iubitor. PR. DANIEL NOAPTEŞ Cuvinte de la sfinţi despre educarea copiilor Am ales pentru voi dragi cititori şi cititoare pentru acest număr câteva învăţături de la Sf. Serafim de la Sarov: Stareţul nu permitea copiilor să vorbească împotriva părinţilor, chiar şi a celor care aveau neajunsuri evidente. Un om a venit la stareţ cu mama sa, care era robită de patima beţiei. Cînd fiul doar a încercat să vorbească despre asta, părintele Serafim i-a astupat gura cu mîna şi nu l-a lăsat să spună nici un cuvînt. Apoi, adresîndu-se mamei, a zis: “Deschide buzele tale” şi, cînd aceasta a deschis gura, a suflat de trei ori peste ea. Dîndu-le drumul, părintele Serafim a zis: “Iată, vă dau testamentul meu: să nu ţineţi în casa voastră nici vin şi nici măcar vase pentru vin, pentru că de acum înainte nu vei mai suferi vinul”. Un cuvânt şi de la Sf. Teofan Zăvorîtul: Vă tînguiţi pentru copii. Dar pentru asta sînteţi mamă, ca să vă tînguiţi pentru copii. Dar adăugaţi la tînguire şi rugăciunea.. Iar Domnul va avea grijă de copii. Amintiţi-vă de mama fericitului Augustin. A plîns cît a plîns, s-a rugat cît s-a rugat! Şi a obţinut ceea ce a cerut după ce a plîns, că Augustin şi-a venit în fire, şi a început să fie cum trebuie. Nu vă neliniştiţi pentru fiu. Luaţi-i în consideraţie caracterul, dar viaţa mai tîrziu vă va face să vă cruciţi. Că iubeşte averea, asta încă nu-i mare nenorocire. Va fi mai gospodăros. A nu avea nu este cu putinţă, pentru că trebuie să mănînci, să bei, să ai casă şi altele. Numai pe lîngă avere să ai şi nădejde în Dumnezeu, iar o parte să o dai săracilor. Învăţaţi-l să dea cîte o copeică săracului, măcar duminica. Începînd de la asta, va merge şi mai departere.Iar cu rugăciunea să nu-l sîcîiţi, îl puteţi plictisi. Sfătuiţi-l să se roage măcar puţin dimineaţa şi seara, fără să citească vreo rugăciune, ci, aşa, cu mintea înălţîndu-şi ochii către Dumnezeu. Seara – să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, dimineaţa – să ceară pentru ziua ce începe – cu cuvintele sale, cum ştie, numai să o facă. Şi asta ajunge. Închinăciuni vreo trei-patru cu aceste gînduri. Şi ziua lasă să se mai adreseze lui Dumnezeu cu o rugăciune scurtă: “Doamne, miluieşte; binecuvîntează, Doamne”. Mai mult decît atît nu trebuie. “E greu asta, să-l întrebaţi, ei, dar adu-mi această mîngîiere…” Tinerii vor să trăiască pe pămînt şi pămînteşte. Că nici nu se poate fără asta, pentru că noi sîntem pămînteni. Numai că nu trebuie să uităm că pe pămînt sîntem pentru o vreme, şi încă scurtă, deci, chiar dacă sîntem pămînteni, nu pentru pămînt am primit viaţă. Să-I dăm Domnului Iisus Hristos Slavă pentru toate şi Maicii Domnului să ne rugăm să ducă rugăciunile noastre la Fiul ei şi vă invităm cu tot dragul să luaţi parte la Sfintele Slujbe şi la cântările de la strană pe care le pregătesc pentru încântarea duhovnicească a dumneavoastră în fiecare Duminică şi Sărbătoare! A consemnat D-na preoteasă prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes. blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ MA CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018

marți, 6 ianuarie 2015

BULETINUL PAROHIEI NR 16 PE ANUL 2015

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL VI, NR. 16, IANUARIE 2015 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Un fragment dintr-un cuvânt frumos al Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba trecerii dintre ani De Anul Nou, oamenii își doresc și își urează: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sănătate și fericire! sau: Ani mulți și buni!Este firească și frumoasă urarea de mai sus, dar și întrebarea: Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii. Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopții și apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat. Astfel urmăm înțelepciunea poporului român exprimată în cuvintele „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, precum și hotărârea Sfântului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat rânduiala Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, în principal,Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciuni de mulțumire și rostirea unui cuvânt despre sfințirea timpului.Prezentăm mai jos un astfel de cuvânt, întitulat „Bucuria sfințirii timpului”, spre a fi de folos cititorilor: Slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, săvârşită la trecerea din Anul Domnului sau Anul mântuirii 2014, în Anul Domnului sau Anul mântuirii 2015, ne arată importanţa sfinţirii timpului vieţii noastre, prin chemarea numelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prin Care s-a făcut lumea (cf. Ioan 1,3) și veacurile (cf. Evrei 1,2), încât El este numit și Împăratul veacurilor.Locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, ea fiind mediul de întâlnire a timpului cu veşnicia, aşa cum s-au întâlnit ele mai întâi în Persoana Cuvântului întrupat sau a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om viețuitor în timp, pentru a dărui oamenilor mântuirea și viața veșnică din Împărăția Cerurilor. În Biserică, timpul sfințit prin rugăciune și fapte bune ca întâlnire a omului cu Dumnezeu oferă credincioşilor posibilitatea mântuirii și a participării lor la viaţa veşnică. Pentru Biserică, timpul vieţii prezente are un singur sens: el este timpul mântuirii: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!” (2 Corinteni 6, 2). Prin urmare, în Ortodoxie, fiecare an este „anul mântuirii”, fiecare lună, fiecare săptămână, fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipă este timp favorabil pentru mântuire. De aceea, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranță, dar şi cu responsabilitate şi gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca fiind timp favorabil iertării păcatelor, timp al ridicării, timp al sfințirii vieții, timp al înmulțirii darurilor primite de la Dumnezeu, timp al pregătirii pentru a dobândi viața veșnică.1. Întrucât iconomia sau planul dumnezeiesc al mântuirii oamenilor se desfășoară în timp, timpul Bisericii este o continuă actualizare sau înnoire în Duhul Sfânt a lucrării mântuitoare a Domnului Iisus nostru Hristos. Desigur, evenimentele unice și irepetabile ale Întrupării, Naşterii, Răstignirii și Învierii Domnului Iisus Hristos au avut loc în momente precise ale istoriei mântuirii, „în vremea aceea”. Însă, întrucât „Iisus Hristos, ieri azi și în veci, este același” (Evrei 13,8), El Se face prezent și oferă timp de mântuire tuturor generaţiilor până la sfârșitul veacurilor: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28,20)…În acest sens, pentru Ortodoxie, în fiecare an, „Hristos Se naşte”, nu doar: „S-a născut”! De aceea,credincioşii trăiesc duhovnicește sărbătoarea ca pe un fapt prezent al întâlnirii lor cu Hristos Cel veșnic viu.De asemenea, în rugăciunile de la împărtăşirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, noi Îi cerem zicând: „Cinei Tale, celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte…” ... Numărul şapte al Laudelor ne aduce aminte de cele șapte zile (etape) ale creaţiei, de cele şapte zile ale săptămânii și de cele şapte daruri ale Duhului Sfânt Care sfințește spațiul și timpul.Timpul se sfințește prin rugăciune ca legătură a omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt…În plus, Calendarul cu fiecare zi sfinţită de pomenirea sfinţilor din calendar, cu fiecare lună, cu fiecare sărbătoare, este fereastra sau ecranul prin care privim duhovnicește timpul, ca timp sfinţit sau timp orientat spre viața veșnică. Însă timpul mântuirii se prezintă sub mai multe aspecte. El este timpul pocăinţei, timpul despătimirii, timpul rodirii şi al sfințirii omului prin legătura sa permanentă cu Dumnezeu Cel sfânt și veșnic, încheindu-se cu acel „sfârşit creştinesc” sau timpul trecerii la viaţa veşnică din Împărăția Cerurilor. Acolo vor străluci, etern, ostenelile duhovnicești ale vieţii pământești şi se va arăta deplin lumina lor harică primită de la Dumnezeu...La fiecare Sfântă Liturghie noi cerem lui Dumnezeu: „cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi”, sau cerem să ne dăruiască „sfârşit creştinesc vieţii noastre”, cu nădejdea folosirii timpului rămas al vieţii noastre, ca timp al mântuirii.În acest sens, Sfântul Isaac Sirul ne spune că viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii ...Deci, timpul pe care îl avem la dispoziţie poate fi timpul căderii sau timpul ridicării. Poate fi timpul rodirii sau timpul risipirii darurilor primite prin naştere ca: sănătate, inteligenţă, frumuseţe ș.a. De asemenea, darurile primite la Botez ca daruri ale Duhului Sfânt pot fi înmulţite sau pot fi risipite. Totul depinde de noi, de credința, voința și lucrarea noastră, dacă sfinţim timpul prin rugăciune, pocăință și fapte bune sau profanăm și pierdem timpul vieții noastre prin nepăsare, lenevire și amânare.Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ne ajute să dobândim bucuria sfinţirii timpului vieții noastre pământești, ca timp al mântuirii și al pregustării vieții veșnice din Împărăția Cerurilor. Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care vă rugați, la trecerea dintre ani și în tot anul, sănătate şi mântuire, pace și bucurie, să binecuvânteze familiile și activităţile dumneavoastră și să vă împlinească toate dorinţele de bine, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria sfinților.Întru mulţi şi fericiţi ani, cu spor în credință și în fapte bune! †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Sursa: www.acvila30.ro PR. DANIEL NOAPTEŞ Mărturia unui psiholog: Singura fericire am găsit-o în Ortodoxie! Minunat este Domnnul şi minunaţi sunt Sfinţii Săi! Trecerea mea la Ortodoxie, de acum un an se datorează mijlocirii Maicii Domnului, Părintelui Arsenie Boca şi Sfântului Nectarie. În drum spre Prislop, când încă eram catolică, mi-am pus dorinţa de a cunoaşte Calea adevărată şi de a-mi găsi un duhovinc. La scurt timp, prin scrierele Părintelui Arsenie Papacioc, am realizat că Ortodoxia este singura Cale şi mi-am întâlnit duhovnicul, un om minunat, care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie! Fără să cred că a fost o coincidenţă, îi mulţumesc Sfântului pentru ca mi-a răspuns la toate cererile cele bune! După câteva luni, urma să îmi operez un nodul apărut la mână. Întrucât soţul meu era reformat, cand a trecut prin cameră, eu l-am rugat cu voce tare pe Sf. Nectarie să îmi vindece mâna, ceea ce soţului meu i s-a părut ciudat şi mi-a spus că de acum să mă rog doar pentru mine. A doua zi la control, chirurgul mi-a spus că el crede că mâna se poate vindeca singură, pentru că nodulul se retrăgea! Soţul meu, deşi s-a mirat, încă nu credea că prin mijlocirea Sf. Nectarie m-am vindecat, deşi m-a auzit cerându-i lucrul acesta. În câteva luni, soţul meu a trecut la Ortodoxie, având evlavie la Părintele Arsenie care i-a înmuiat sufletul prin viaţa şi minunile sale. Am primit de la părintele nostru duhovnic, minunat înger în trup de om, un canon pentru facere de prunci constând în: lunea, Acatistul Sf. Ioan Botezătorul, Marţi şi Joi Sf. Spiridon, Miercuri şi Vineri Sf. Acoperământ al Maicii Domnului şi Sâmbăta şi Duminica Sf. Pantelimon - împreună cu Acatistul Sf. Părinţi Ioachim şi Ana citit zilnic alături de unul din cele 4 acatiste, timp de 40 de zile. Înainte de încheierea canonului, am rămas însărcinată după încercări de ani de zile!!! Soţul meu, cred că pune reuşita pe seama intervenţiei, dar oameni buni, care erau şansele ca o femeie cu care eu n-am vorbit în viaţa mea, în prima zi de canon să îmi dea numărul doctorului acestuia si eu, fără să ştiu dacă sunt sau nu înfundate trompele, fără să fac vreun tratament pentru fertilitate sau investigaţii, să merg la doctor fără recomandare? Sfinţii, Domnul, lucrează şi prin doctori si prin alţi oameni, dar eu ştiu şi mărturisesc cu credinţă că prin mijlocirea Sfinţilor la care m-am rugat, a Sf. Ioan Botezătorul, Sfântul Efrem cel Nou – super grabnic ajutătorul, Sf. Pantelimon, Sf. Ioachim şi Ana, părinţii binecuvântaţi, Sf. Spiridon, smeritul, Sf. Serafim de Sarov, bunicuţul, Sf. Nectarie, al cărui nume îl va purta copilaşul meu, Sf. Nicolae, iubitorul de prunci, Sfinţii Mărturisitori din Închisorile comuniste, mai ales Părintelui Ilie Lăcătuşul, şi a lui Valeriu Gafencu, a cărui viaţă îmi mişcă inima împietrită de atâtea păcate! Am căutat răspunsuri şi puţină pace în ştiinţe, în filosofie apoi în psihologie, dar linişte, nu am găsit. Singura fericire am găsit-o în Ortodoxie, în rugăciune şi sub epitrahilul duhovnicului meu binecuvantat. Ca şi psiholog, recomand mai întâi Sfânta Spovedanie şi apoi terapie, pentru că patimile nu se şterg cu nici o altă tehnică! Iertaţi-mă încă o dată pentru lungimea cuvintelor mele, Domnul să ne binecuvânteze!sursa www.doarortodox.ro A consemnat D-na preoteasă prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! VĂ DORIM SĂNĂTATE, BUCURIE ŞI IMPLINIRI DUHOVNICEŞTI ÎN NOUL AN PE CARE L-AM ÎNCEPUT CU AJUTORUL DOMNULUI! LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI TUTUROR FIILOR NOŞTRI DUHOVNICEŞTI! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018

BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 15

În temniţă sezând sfinţii, înţeleptul Kriton nu înceta a-i povătui zicând că precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvârşim împreună; şi precum am plăcut împăratului celui muritor, aşa şi Celui fără de moarte, împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiţi şi să-I cântăm: Aliluia! ( DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL V, NR. 15, DECEMBRIE 2014 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor CUVÂNTUL IERARHULUI NOSTRU…PENTRU A ÎNŢELEGE MAI BINE IMPORTANŢA CRĂCIUNULUI … Iubiţii mei fii duhovniceşti, Citind cu atenţie şi meditând duhovniceşte la această pagină evanghelică, care ne prezintă episodul legat de „Inchinarea magilor”, putem descoperi îndemnuri practice pentru credinţa si viaţa noastră. In această istorisire, evanghelistul Matei, pe lângă faptele relatate, a dorit să ne arate şi ce trebuie să facem, ce modele să urmăm în viaţă, dar şi pe cele de care trebuie să ne ferim. În această expunere sunt evidenţiate trei reacţii diferite faţă de vestea naşterii Mântuitorului Iisus Hristos: reacţia magilor, cea a regelui Irod şi cea a arhiereilor şi cărturarilor. Ne referim mai întâi la modelele negative, de care să ne ferim şi să fugim cât putem. Irod reprezintă acele persoane care, în viaţă, şi-au ales singuri calea pe care s-o urmeze. Fac abstracţie de voia lui Dumnezeu şi aleg să urmeze propria vrere. Ei nu-şi văd decât propriul interes şi sunt hotărâti să treacă peste orice le-ar sta în cale în atingerea a ceea ce şi-au propus. Sunt persoane care, din prea mare iubire de sine, ajung chiar să-L dispreţuiască pe Dumnezeu. Irod crede că-şi face datoria, apărându-şi regalitatea şi proprietăţile faţă de un posibil uzurpator. Porunca de ucidere a pruncilor nevinovaţi i se părea, ca atâtor alţi dictatori din istorie, o măsură impusă de binele public şi care se justifica moral. Din acest punct de vedere, lumea de azi este plină de astfel de „Irozi”. Pentru aceştia nu există arătare a lui Dumnezeu, care să fie de ajuns. Sunt „orbiţi”; nu văd decât ceea ce vor să vadă. Numai o minune (si din fericire sunt astfel de minuni) mai poate zdrobi această armură egoistă a omului.... Cărturarii ştiau că Iisus se afla la Betleem, cel mai mic târg din Iudeea; noi ştim ca Iisus astăzi se află printre cei sărmani, umiliţi şi suferinzi… Şi, în sfârşit, revelatoare este reacţia magilor, protagoniştii acestei pagini evanghelice. Ei nu ne învaţă prin cuvinte, ci prin fapte; nu prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Dumnezeu li S-a arătat magilor, aşa cum ştie El să o facă, în cadrul propriei lor experienţe, folosind mijloacele pe care le aveau la dispoziţie; în cazul lor, obisnuinţa de a scruta cerul. Ei nu s-au îndoit de semnul arătat de Dumnezeu şi au pornit la drum; au părăsit siguranţa casei, pământului natal, persoanele dragi în mijlocul cărora trăiau, ca să-L caute pe Mesia Hristos... Dreptmăritori creştini, În această zi de mare bucurie, vă îndemn să fiţi următori magilor de la Răsărit, căutându-L şi mărturisindu-L pe Hristos în viaţa voastră. În călătoria acestei vieţi mărturisiţi-L cu mult curaj pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a născut în Betleemul Iudeii pentru mântuirea noastră, iar mărturisirea voastră să fie nu numai prin cuvânt, ci, mai ales, prin fapte. Şi aceste fapte să înmultească binele şi pacea în lumea aceasta, ravăşită de păcate, dezbinare si ură. Fie ca marea prăznuire a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos să fie un izvor de bucurie, pace şi împliniri pentru voi toţi, acum şi în Noul An..., închinat în Patriarhia Română Tainelor Sfintei Euharistii şi Sfintei Spovedanii. Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă. †VINCENTIU Episcopul Sloboziei si Călăraşilor (fragment din Pastorala de Crăciun 2014) POVESTE DE CRĂCIUN CU ÎNVĂŢĂTURI FRUMOASE PENTRU FIECARE CREŞTIN ŞI MAI TÂNĂR ŞI MAI BĂTRÂN Până la Crăciun rămăsese mai puţin de o lună, însă el ne înştiinţa deja cu ninsori mai abundente. Pătrundea de dimineaţă un ger aspru pe la ferestre, se auzeau sănii trase pe drumurile pline de zăpadă, se cânta la slujbele din biserici „Hristos Se naşte, slăviţi-L!", dar şi visai noaptea Crăciunul, înfăţişat sub forma unui viscol vesel, argintiu. De obicei, în asemenea zile, nimic nu îţi mai doreai din ceea ce este pământesc şi, în special, a mai merge la şcoală. Acasă, părinţii observaseră dispoziţia mea înainte de mult-aşteptata sărbătoare şi îmi declarară sever: - Dacă vei aduce note slabe, nu vei avea nici brăduţ şi nici cizme noi! „Nu-i nimic, gândii eu în sinea mea, vom mai vedea... Dacă o să-mi pună nota şase la purtare, precum mi-a şi zis profesorul, eu o voi modifica în nota nouă... La aritmetică sigur o să-mi pună nota patru, însă nici aceasta nu este o nenorocire. Mihail Vasilievici, de obicei, scrie nota patru precum un zero, fără liniuţă... La fel, şi pe aceasta o voi preschimba în nota nouă sau zece..." După ce cugetasem la toate acestea, le spusesem şi părinţilor mei: - Notele mele vor fi bune! A doua zi, când mă întorceam cu Grişka de la şcoală, l-am întrebat: - Simţi cum se apropie Crăciunul? - Până acum încă nu, dar curând voi simţi! -Când? - Atunci când mama va cumpăra o gâscă şi o va frige în cuptor! Răspunsul lui Grişka m-a întristat atât de tare, încât mi-am plecat capul şi i-am răspuns doar cu tăcere... - De ce te-ai supărat? mă întrebă Grişka apoi. Eu m-am uitat urât la el şi i-am răspuns: - Oare Crăciunul miroase a gâscă friptă, prostuţule? - Dar a ce miroase? Intrebarea lui m-a surprins şi mai tare, astfel încât nu am mai putut să îi spun nimic... Mă înroşisem la faţă... şi mă supărasem destul de rău... Pe zi ce trecea, apropierea Crăciunului se simţea din ce în ce mai mult. Prin magazine şi brută rii găseai jucării pentru brad, căluţi din biscuiţi, peştişori cu zahăr glazuraţi şi bomboane învelite în hârtii aurii şi argintii (de la care te dureau dinţii când le mâneai, însă le mâneai, pentru că erau bomboane de Crăciun)... Vacanţa noastră începuse cu o săptămână înainte de mult-aşteptata sărbătoare. La sfârşitul trimestrului, îl rugasem pe Dumnezeu să nu admită să mi se pună nota patru la aritmetică şi nota şase la purtare, pentru a nu îi supăra pe părinţii mei şi pentru a nu mă lipsi de bucuria sărbătorii şi de cizmele noi, cu dungi din piele roşie, promise. Dumnezeu îmi auzise rugăciunea şi, ca urmare a acestui fapt, profesorul îmi pusese nota şase la aritmetică, pentru „încurajare", iar la purtare primisem nota nouă. Crăciunul bătea la ferestre, picta pe geamuri flori argintii şi aştepta să fie spălată duşumeaua din casă, să fie întinse pe jos covoarele pentru zile mari, să fie aprinse cât mai multe candele în faţa icoanelor şi să-i fie deschisă uşa pentru a-l invita să intre... Iată că a sosit Ajunul. Afară era viscol şi ningea cu fulgi albi, albi, cum nu se mai văzuseră în nici o altă zi de iarnă. în faţa casei noastre era mult omăt şi, făcând pârtie prin el, mă gândeam în sinea mea: „Ce zăpadă neobişnuită..., parcă ar fi sfinţită!" Chiar şi vântul care se auzea printre mesteceni era neobişnuit. Clopoţeii săniilor şi ai trăsurilor care mergeau pe drum, oamenii înzăpeziţi, în cojoacele lor, totul în jur parcă era dintr-o poveste... Pe şoseaua plină de omăt, un băieţel cu mănuşi căra în sania sa un brăduţ şi, precum un îngeraş, avea chipul plin de bucurie şi de lumină. Eu zăbovisem în viscolul de afară. Auzeam în mine cum sufletul îmi era parcă plin de mângâierea celui mai minunat şi mai înmiresmat cuvânt din lume, CRĂCIUNUL. El mirosea a vânt plin de fulgi de nea frumoşi şi reci şi a ace de conifere mari şi mici. Nemaiştiind ce să fac de nins ce eram, de bucuria ce izvora din mine şi de frumuseţea acelei zile, am alergat la biserică şi am ascultat cum se citeau prorociile despre Naşterea lui Hristos în Bethleem; mai apoi am alergat la piaţă, unde se vindeau brăduţi, i-am pus piedică unui băieţel care trecea pe acolo şi amândoi am căzut cu faţa în troiene; apoi am lovit cu pumnul în cojocul plin de zăpadă al unui bărbat, care strigase după mine, numindu-mă „nătărăule"; iar după aceea am sărit gardul parcului din oraş, deşi porţile lui erau deschise. In parc nu era ţipenie de om; se auzea doar viscolul printre copaci. Mi-am făcut vânt şi m-am aruncat cu faţa în cele mai adânci troiene, lipindu-mă cu buzele de zăpadă... Istovit de atâta alergătură prin viscol şi omăt, ud şi îngheţat, m-am întors acasă şi am găsit sub icoane un brăduţ... M-am aşezat lângă el şi am început a cânta, mai întâi liniştit, iar apoi mai tare şi mai tare: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte", iar în loc de „magii cu steaua călătoresc", eu cântasem „lupii cu steaua călătoresc". Tatăl meu, auzindu-mi cântarea, mi-a spus: - Ce prostuţ eşti! Unde s-a mai văzut ca lupii să călătorească împreună cu steaua!? In bucătărie, mama pregătea carnea de viţel pentru masa de Crăciun. Eram foarte flămând, însă până după privegherea de Crăciun nu era voie să mănânci..^Tatăl meu, terminându-şi lucrul, începuse a citi cu voce tare din Evanghelie. Eu îi ascultam cititul tărăgănat şi mă gândeam în sinea mea la Hristos, Care, micuţ fiind, stătea culcat în iesle: „Cred că şi atunci era viscol şi zăpadă şi Pruncului Iisus îi era foarte frig!" Şi atât de mult mi se făcuse milă de El, încât am început a plânge. - Ce ţi s-a întâmplat de plângi? m-au întrebat părinţii cu nelinişte. - Nimic. Mi-au îngheţat degetele... - Dacă nu ai altceva de făcut decât să alergi pe un asemenea viscol! Şi iată că, în sfârşit, se făcu seară. Făcându-ne semnul crucii în faţa icoanelor, îmbrăcaţi fiind în haine curate, cu toţii am pornit spre Biserica „Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Iisus Hristos", pentru a asista la privegherea Naşterii Mântuitorului. Viscolul de afară se mai liniştise, iar cerul era împresurat cu o mulţime de stele. Printre ele, eu căutam îndelung Steaua Crăciunului, iar mai târziu, spre imensa mea bucurie, am zărit-o. Ea lumina cel mai tare dintre toate, sclipind cu luminiţe verzi şi albăstrui. Iată că am ajuns şi la biserică. Pe jos erau înşirate multe crengi de brad, iar de jur-împrejur, oriunde te uitai, totul sclipea şi era plin de lumină. Chiar şi chipul primarului durduliu, pe care toţi îl numeau „grăsanul", lumina de bucurie, precum un sfânt al lui Dumnezeu. Negustorul Silantii citea în strană Pavecerniţa Mare. Vocea lui era răguşită şi şoptită. Altădată, enoriaşii erau nemulţumiţi şi cârteau că nu puteau înţelege cuvintele lui. Astăzi însă, cu ocazia minunatei sărbători, credincioşii se străduiau să îl asculte cu multă atenţie, făcându-şi cruce la auzul cuvintelor sale. Printre mulţimea de oameni, eu îl văzusem pe Grişka. împingându-mă printre ei pentru a ajunge la el, i-am şoptit la ureche: - In seara asta am văzut Steaua Crăciunului pe cer!... Este mare şi albastră!... Grişka se uită neîncrezător la mine şi îmi replică: - Steaua aceasta este obişnuită! Vega se numeşte. Tot timpul o poţi vedea pe cer! Auzindu-l, m-am supărat atât de tare pentru răspunsul său, încât l-am îmbrâncit. Un oarecare domn, văzând ce am făcut, m-a lovit cu palma peste ceafă, iar Grişka a adăugat: - Lasă, că după slujbă vei primi şi de la mine un pumn! Negustorul Silantii nu se mai oprea din citit. Deodată a făcut o pauză şi s-a uitat cu responsabilitate în jurul său. Toţi presimţiseră şi înţelese-seră că imediat va avea loc ceva foarte important şi deosebit. Liniştea din biserică devenise şi mai profundă. Spre uimirea tuturor, Silantii urma să exclame tare şi cu mai multă putere în vocea sa, clar şi rar, următoarele stihuri: - „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!" Cuvintele sale au fost preluate imediat de cor, printr-o cântare puternică, omogenă şi luminoasă: - „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!" Apoi, din Altar, părintele, îmbrăcat în veşminte albe, deschise Uşile împărăteşti. Sfântul Altar sclipea de lumină (de la antimisul alb şi argintiu de pe Sfânta Masă şi de la veşmintele de pe Pros-comidiar până la mulţimea lumânărilor şi a candelelor aprinse). - „Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu", răsună tare corul bisericesc, format din cele mai frumoase şi bune voci din oraş. „Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu... Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumina va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu. Că Prunc S-a născut nouă şi Fiu S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu... Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu..." După ce se termină interpretarea acestei minunate şi înălţătoare cântări, Uşile împărăteşti au fost închise din nou, iar Silantii a continuat să citească în strană. Acum el se auzea mult mai hotărât, mai convingător şi mai clar, de parcă interpretarea corului, care numai ce se terminase, îi „şlefuise" vocea înfundată... După predica şi felicitarea de Crăciun pe care le ţinuse preotul, la balcon se auzi sunetul încet, încet al camertonului, şi corul începu să cânte vesel troparul „Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul Nostru..." Intorcându-ne acasă după slujba de Crăciun, mama ne spuse să mutăm brăduţul în altă parte, pentru a îl proteja de candelele aprinse. Brăduţul nostru era atât de bogat, era plin de bomboane, mere şi covrigei. A doua zi veni la noi Urka, un băieţel evreu de vârsta mea. După ce ne felicită frumos pe toţi cu ocazia sărbătorii Crăciunului, el admiră îndelung brăduţul împodobit, după care spuse nişte cuvinte ce le plăcură tuturor: - Hristos a fost un om foarte bun! Mai apoi, Urka şi cu mine ne aşezarăm lângă brăduţ, pe un covoraş cald şi colorat şi, urmărind cu degetul rândurile scrise în cartea de rugăciuni, am început a cânta împreună: „Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul Nostru..." In acea seară minunată eu visasem din nou viscolul argintiu şi vedeam cum, parcă, prin ninsoare, mergeau nişte lupi doar cu picioarele din spate şi fiecare dintre ei avea câte o stea... Şi toţi cântau: „Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul Nostru..." Poveste de Craciun preluată din cartea „Bucuria Sarbatorilor”, Editura Sophia A consemnat D-na preoteasă prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018

luni, 2 iunie 2014

BULETINUL PAROHIEI NOASTRE NR 14

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA-PĂRTICICĂ DIN SFINTELE LOR MOAŞTE SE AFLĂ ÎN BISERICA NOASTRĂ, VĂ AŞTEPTĂM LA RUGĂCIUNE ŞI ÎNCHINARE!-) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL V, NR. 14, 2014 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FRAGMENT DIN PASTORALA DE PAŞTI 2014 Sfânta Euharistie - semnul prezenţei lui Hristos înviat Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, ...Anul 2014 a fost declarat de Sfântul Sinod An Euharistic. Biserica noastră ne propune să meditam la două Sfinte Taine, de mare importanţă pentru viaţa noastră. Prima taină, instituită de Domnul Iisus Hristos la Cina cea de Taină în Joia cea Mare şi Sfântă, şi pe care El Însuşi a savârşit-o cu ucenicii chiar în Ziua Învierii Sale din morţi, este Taina Euharistiei sau a Sfintei Împărtăşanii. În timpul Cinei celei de Taină, din preajma Paştelui iudaic, Mântuitorul Iisus Hristos a participat cu ucenicii Săi la masă, în noaptea trădării şi prinderii Sale şi a săvârşit ceea ce se numeşte „instituirea“ Cinei Domnului sau a Euharistiei, adăugând la ritualul iudaic al Paştilor cuvintele: „Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi… Acesta este Sângele Meu care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28). Pâinea şi vinul sunt imagini ale Trupului Său, care va fi frânt curând şi a Sângelui Său, care va fi vărsat pe cruce. Dar ele sunt mai mult decât imagini, ele oferă credincioşilor posibilitatea de a se împărtăşi din viaţa şi jertfa Lui, prin consumarea a ceea ce Sfinţii Părinţi au numit „hrana nemuririi“, adică Trupul şi Sângele Domnului Înviat şi slăvit. De aceea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, „ori de câte ori veţi mânca aceasta pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni“ (1 Corinteni 11, 26). „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Pentru că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine“ (1 Corinteni 10, 16-17). În acest context şi după acest model, predat de Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, s-a dezvoltat într-o formă similară Sfânta Liturghie, pe care noi o săvârşim în Sfânta Biserică. În tradiţia răsăriteană a Bisericii Ortodoxe cele două părţi principale ale Liturghiei, numite şi Liturghia Cuvântului sau a catehumenilor şi Liturghia credincioşilor sau euharistică, sunt prefatate de cele două Vohoade sau Intrări. Primul Vohod, numit si mic, care are loc după ecteniile şi antifoanele sau psalmii de la începutul Dumnezeieştii Liturghii, capătă importanţă prin Sfânta Evanghelie, pe care diaconul sau preotul o poartă în procesiune. Această procesiune poate fi privită ca o mergere către Emaus, pentru că introduce citirea Cuvântului lui Dumnezeu din Apostol şi Evanghelie, care urmăreşte să-i instruiască şi să-i îndemne pe credincioşi să urmeze acestor lucruri bune. Al doilea Vohod, numit si mare, introduce a doua parte importantă a Sfintei Liturghii, în care pâinea şi vinul sunt purtate în cinste în altar, ajungând astfel în foişorul de la Emaus şi luând loc la „masa Domnului“ (1 Corinteni 10, 21), în timpul căreia pâinea şi vinul sunt sfinţite si transformate în Trupul şi Sângele lui Hristos, pentru a fi consumate apoi într-un act de „împărtăşire“ în şi cu Domnul cel viu ca să-L cunoaştem asemenea celor doi ucenici la frângerea pâinii. De aceea, plini de bucurie, mărturisim că „am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi“. Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfânta Împărtăşanie ne arată în ce fel Mântuitorul Hristos intră în casa sufletului nostru ca să „rămână cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua“ (Luca 24, 29) Sfânta Euharistie, Cina Domnului sau Frângerea Pâinii, cum este numită în Dumnezeiasca Scriptură a Noului Testament, este cea mai importantă lucrare sfântă, săvârşită de Biserica noastră în timpul Sfintei Liturghii, Taina prin care pâinea şi vinul oferite de credincioşi devin trupul şi sângele lui Hristos, semnul real şi concret al prezenţei Sale în mijlocul nostru, al participării noastre la Învierea Lui, dar şi pentru a ne arăta tuturor că El este cu noi „în toate zilele vieţii noastre până la sfârşitul veacurilor“. A doua Taină, la care suntem chemaţi să medităm în cursul acestui An Euharistic 2014, este Taina Sfintei Spovedanii, instituită de Mântuitorul Iisus Hristos în ziua Învierii Sale, când, în foişorul de pe Sion, intrând prin uşile încuiate, a suflat asupra ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“ (Ioan, 20,22-23). Cele două Sfinte Taine sunt strâns legate una de alta, Spovedania făcându-ne vrednici să primim Sfânta Euharistie. Nu ne putem împărtăşi cu Trupul si Sângele Domnului fără prealabilă mărturisire a păcatelor prin Sfânta Spovedanie. Dreptmăritori creştini, În această zi de luminoasă împlinire sufletească şi trupească, cu parintească dragoste vă chem să primiţi cu vrednicie aceste două Sfinte Taine şi să vă bucurati de Harul Dumnezeiesc dăruit prin ele. Vă binecuvintez pe toţi şi vă urez ca această prăznuire a Sfintelor Pasti să o aveţi în pace, cu sănătate şi alese bucurii, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos sufletelor şi trupurilor voastre. Adevărat a Înviat Domnuţl! Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Dumnezeu pentru pace şi bunăvoire, +Vincenţiu Episcopul Sloboziei si Călăraşilor ICOANA ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI LA CER- ÎNŢELESURI ŞI SEMNIFICAŢII Icoana Înălţării la cer a Domnului Iisus ne arată taina trupului transfigurat al Domnului şi ridicarea lui în sânurile cereşti ale Tatălui. Sărbătoarea Înălţării Domnului la cer este unul dintre cele mai vechi praznice creştine, atestat încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, în jurnalul pelerinei Egeria la Locurile Sfinte sau în Constituţiile Apostolice. La început, Înălţarea se serba la 50 de zile după Paşti, împreună cu Rusaliile, ca o pecetluire a perioadei pascale. Abia în secolul al V-lea este amintită de Fericitul Augustin ca fiind prăznuită într-a 40-a zi după Înviere, dată care va şi rămâne stabilită în calendarul bisericesc. Icoana sărbătorii înfăţişează ceea ce evangheliştii Marcu şi Luca descriu în scrierile lor sfinte, anume că Domnul Hristos s-a înălţat la cer fiind învăluit de un nor, în văzul Apostolilor şi al celor doi bărbaţi (îngeri) care le spuneau Apostolilor că tot aşa va veni Domnul, la sfârşitul veacurilor. Icoana redă în limbajul ei specific aceste lucruri, dar le şi completează, primind elemente care întregesc semnificaţia doctrinară a evenimentului. După cum menţionează textul scripturistic, cadrul icoanei este un ţinut deluros sau muntos, pentru că Înălţarea Domnului s-a petrecut pe Muntele Măslinilor. În acest spaţiu apar personajele sfinte, dispuse, în majoritatea reprezentărilor, într-o construcţie simetrică, care evidenţiază două planuri, unul pământesc, cu Apostolii şi cei doi îngeri şi Maica Domnului în centru, iar deasupra, pe acelaşi ax, Mântuitorul în slavă, înconjurat de îngeri, ridicându-se la cer. Ideea centrală pe care o redă şi icoana praznicului este că Mântuitorul Hristos S-a înălţat nu doar către slava cerească (dumnezeiască), ci şi în slava trupului Său înviat şi îndumnezeit. Iconografii transpun acest lucru prin mandorlă, ca simbol artistic al slavei divine. Îngerii sunt prezenţi în majoritatea scenelor unde Hristos este în slavă, în jurul sau chiar în interiorul mandorlei nu pentru a o susţine, căci Mântuitorul se înalţă prin propria putere dumnezeiască, ci ca expresie a slavei şi a măreţiei divine. În toate scenele Înălţării, mandorla înfăţişează norul supranatural amintit în Faptele Apostolilor - „Pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor“ - care este, aici, chiar vehiculul Înălţării. Forma mandorlei, rotundă, ovală sau care combină cercul cu diferite forme geometrice, simbolizează cerurile preaînalte ale prezenţei dumnezeieşti către care trupul înviat al lui Hristos se înalţă. „În icoanele Înălţării, Maica Domnului ocupă o poziţie cu totul specială. Aşezată imediat sub înălţarea Domnului, ea este, parcă, axa întregii compoziţii. Figura ei extraordinar de pură şi de uşoară, clară şi dreaptă, iese în evidenţă într-un contrast puternic cu fondul veşmintelor albe ale îngerilor. Imobilitatea ei austeră contrastează tot atât de puternic cu mişcarea şi gesturile Apostolilor aflaţi de o parte şi de alta a ei. Acest grup, cu Maica Domnului la mijloc, este moştenirea Mântuitorului, câştigată cu Sângele Lui - Biserica, pe care fizic o lăsa în urmă, pe pământ, şi care, prin pogorârea promisă a Duhului Sfânt la Cincizecime, va primi întreaga desăvârşire a fiinţei ei. Legătura dintre Înălţare şi Cincizecime se descoperă chiar în cuvintele Mântuitorului: «...Dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi» (Ioan 16, 7)“ (L. Uspensky, V. Lossky, Călăuziri în lumea icoanei). Aceasta este imaginea Bisericii: Cele două planuri ale icoanei, cel pământesc şi cel ceresc, sunt nedespărţite. Apostolii privesc pe Domnul transfigurat într-o ipostază parcă de înălţare către El, iar Acesta îi binecuvintează, adică se prelungeşte în interiorul lor printr-o prezenţă harică. Roada acestei prezenţe este bucuria, după cum scrie Evanghelistul Luca despre Apostoli, că „s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare“. Este bucuria nădejdii venirii Sfântului Duh, dar şi bucuria covârşitoare pe care Apostolii şi cei care le urmează lor o au prin credinţa adeverită a Învierii Domnului. Dacă Mântuitorul cu o mână binecuvintează, în cealaltă ţine Evanghelia ca simbol al cuvintelor Sale, arătându-se prin aceasta că El este nu numai izvorul binecuvântării, ci şi al învăţăturii mântuitoare. Totodată, scena Domnului purtat de îngeri în slavă este şi o icoană profetică a Celei de-a doua veniri, după cum le-au vestit şi îngerii Apostolilor (Fapte 1, 11). La Înălţare este în ipostaza de Răscumpărător, dar, la Parusie, va fi de Judecător. Este imaginea grandioasă a Bisericii, care se desfăşoară în faţa ochilor noştri unind trecutul, prezentul cu viitorul, cele pământeşti cu cele cereşti, în centru avându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos. (sursa:www.ziarullumina.ro) PR. DANIEL NOAPTEŞ NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018 SĂ NU UITĂM EROII! Pierderile de vieţi omeneşti din anii primei conflagraţii mondiale, nemaiîntâlnite pâna atunci, au fost enorme. România a pierdut aproape un milion de militari şi civili. De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de razboi dedicate acestora. Concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a făcut prin apariţia Decretului-lege nr. 1693/4 mai 1920 - care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înăltarii Domnului Iisus Hristos - România devenind cu acest prilej primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali. Astfel, aceasta data a fost decretată sărbătoare naţională a poporului român, iar un rol important l-a avut Societatea "Mormintele Eroilor Căzuti în Război" (infiinţat in 1919) şi transformată ulterior, în 1927, în Societatea "Cultul Eroilor". Datorită acestei organizări, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria, în anul 1923 s-a inaugurat şi Mormântul Ostaşului Necunoscut, amplasat iniţial în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol.(sursa:crestinortodox.ro) A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC!

duminică, 15 decembrie 2013

BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 13

BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 12

O de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANULIV, NR. 12, 2013 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FRAGMENT DIN PASTORALA DE CRĂCIUN 2012 Dreptmaritori crestini, ... În evlavia noastră, Dreptul Iosif, este socotit ocrotitorul duhovnicesc al familiilor de muncitori, care trăiesc din plata muncii lor, ca unul ce şi-a hrănit şi el Sfânta sa Familie, din rodul muncii sale. În ultima remarcă a Noului Testament asupra vieţii Dreptului Iosif aflăm ceva cu totul impresionant: "Şi (Iisus) a coborat cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus…Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta, şi cu harul lui Dumnezeu şi la oameni“ (Luca 2, 51-52). Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu a fost crescut la fel ca orice copil, dezvoltându-se pe zi ce trece: îndeletnicindu-se cu lucrurile practice şi morale ale vieţii, cu formarea caracterului pe masura creşterii în vârsta a trupului, "sporea în trup şi arătarea dumnezeirii, arătând tuturor că era Dumnezeu în trup“ (cf. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva elinilor, pp. 383-384). În timp ce Fiul lui Dumnezeu a asumat firea umană în pântecele Fecioarei, Iosif a fost cel ce i-a pus numele Iisus, descoperit de înger, asumându-şi astfel paternitatea legală, şi, cu toate că ştia că nu este tatăl Său natural, totuşi s-a comportat ca un părinte adevărat. Iosif L-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, punându-şi amprenta asupra formării caracterului lui Iisus ca om. În patria natală, Iisus era cunoscut ca "fiul Mariei“, locuitorii recunoscând prin aceasta că ceilalţi "fraţi ai Domnului“ erau fiii lui Iosif dintr-o căsătorie precedentă, iar, în afara Nazaretului, era cunoscut ca "fiul teslarului“, deoarece nu se ştiau aceste lucruri. Dar, era identificat ca "fiu al teslarului“ pentru că Iosif era vestit ca un iscusit tamplar care lucra pentru întreţinerea familiei şi educarea fiilor. Iosif l-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, cum să traiască din munca sa, în mijlocul dificultăţilor vieţii, să fie răbdător, blând şi smerit cu inima. Mare parte a vieţii Sale pe pământ Iisus a trăit-o alături de părintele Său după trup, fiind educat să preţuiască nobleţea muncii cinstite, să se simtă solidar cu oamenii care-L înconjurau, a învăţat cumpătarea şi respectul faţă de valorile pe care omul le poate realiza, fără să iasă în evidenţă prin lux sau ostentaţie. Prin grija Sa faţă de Domnul Iisus şi Fecioara Maria, Iosif s-a facut părtaş paternităţii lui Dumnezeu, pentru că grija sa ocrotitoare nu este altceva decât oglindirea grijii lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Iosif este modelul de părinte prin care Dumnezeu, Tatăl nostru cel ceresc, ne arată cum trebuie să ne creştem şi educăm fiii, aşa cum Iosif a făcut cu Iisus. Iosif l-a învăţat pe Iisus să se roage, l-a condus la şcoala elementară de pe lângă sinagoga unde a învăţat să scrie şi să citească, apoi l-a însoţit la sinagogă în fiecare zi de Sabat, iar în timpul marilor sărbători a mers împreună cu "Iisus şi mama Lui“ la Templul din Ierusalim. Taina paternităţii lui Iosif constă în faptul că adevaratul Părinte al lui Iisus este Dumnezeu Însusi, Care L-a născut din tata fara mama din veşnicie, şi din mama fără tată în istorie prin puterea Duhului Sfânt. Acest paradox este evidenţiat de Sfintele Evanghelii, mai ales de evangheliştii Matei si Luca, care remarcă în mod explicit că Iisus Domnul a fost zămislit prin puterea Duhului Sfânt. Pentru evanghelişti, aşadar, Iosif este tatăl adoptiv al lui Iisus, din încredinţarea lui Dumnezeu... Punându-Vă la inimă chipul luminos de soţ si părinte al Dreptului Iosif, model atât de necesar pentru familia creştină de la începutul mileniului III, Vă adresez, iubiţi fii duhovniceşti, cuvânt de binecuvantare, de rugăciune şi nădejde, că la Sfintele sărbatori ale Nasterii Domnului şi în Noul An... să aveţi pace si bucurii sfinte cu împliniri spirituale şi materiale. Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii si sufletelor noastre mare milă. Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor CUM SĂ NE RESPECTĂM SĂRBĂTORILE Sărbătorile aşa cum cunoaşteţi mulţi dintre dumneavoastră sunt acele zile din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, creştinii, încetăm ocupaţiile obişnuite şi mergem la Biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. În calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare creştin Îl are în casa sa, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roşu şi sunt însemnate cu o cruce roşie înainte. Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihnă trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7). Înţelegem aşadar cu toţii că în primul rand dăm ragaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din mulţimea treburilor şi grijilor lumeşti atunci când arătăm respect faţă de marile noastre Sărbători aşa cum sunt şi cele care le aşteptăm în continuare în această perioadă. Al doilea, prin mergerea la Biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu indeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învăţatură creştină şi de sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărti cu cuprins folositor. Acestea au fost câteva idei care să ne pună pe gânduri şi să ne ambiţioneze să facem o schimbare în viaţa noastră duhovnicească să fim mai buni şi să fim mai aproape de Sfânta Biserică printr-o prezenţă şi o participare mai mare din partea dumneavoastră la sfintele slujbe pe care ne straduim să le face cât mai frumoase de la un an la altul pentru a fi pe placul tuturor creştinilor din satul nostru. Să nu uitaţi că doar cu ajutorul credinţei putem să ne rezolvăm orice problema sufletească şi că Dumnezeu aşteaptă să venim la El să-I cerem ajutorul şi văzând credinţa noastră sinceră şi dorinţa de îndreptare ne va veni în ajutor.Nimeni din cei care s-au rugat în Sfânta Biserică nu au plecat fără mângâiere sufletească şi curaj pentru a merge mai departe în viaţă în ciuda tuturor greutăţilor şi necazurilor. Cuvântul Preasfinţitului nostru Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor să ne fie de folos duhovnicesc şi anul acesta tuturor celor care l-am primit cu adâncă smerenie. PR. DANIEL NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com Telefon contact: 0723071018 VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! SĂRBĂTORI CU PACE ŞI BUCURIE TUTUROR ENORIAŞILOR PAROHIEI NOASTRE!