Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită şi cinstită naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte. (TROPARUL NAŞTERII SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANULIII, APRILIE, NR. 6
DUMINICA FLORIILOR IN TRADIŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ
În rânduielile noastre creştine există două categorii de Sărbători Mari sau Praznice Împărăteşti: cu dată fixă şi cu dată schimbătoare. Duminica Floriilor este primul Praznic Împărătesc, cu data schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sărbătoarea care ne aminteste de Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, Înainte de Sfintele Patimi. După un obicei străvechi, menţionat chiar în sec. IV de către pelerina Egeria şi generalizat în toată Biserica creştină, se aduc în Biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi împărţite cre¬dincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţi¬mile au întâmpinat pe Domnul la Intrarea Sa triumfală în Ierusalim şi pe care noi le purtăm în maini ca semn al biruinţei împotriva morţii. Tot în această zi îşi serbează onomastica cei care au nume de flori. În seara acestei Duminici încep în Bisericile de la oraşe în special şi în mânăstiri frumoa¬sele slujbe ale Deniilordin săptămana Sfintelor Patimi. Însă ceea ce trebuie reţinut că începând cu ziua de miercuri din Săptămâna Mare cum este cunoscută de toţi creştinii e bine să participăm la aceste slujbe în număr cât mai mare pentru a arăta respectul cuvenit marii Sărbători care se apropie.
Cuvântul Denie vine din limba slavonă si înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă, de seară pentru că e ştiut faptul că acestea se săvârşesc după apusul soarelui.
Fiecare zi din Saptămâna Patimilor ne aduce aminte de un eveniment din Viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos.
Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Iosif cel care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.
Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină, că Dumnezeu este atât iubire cât şi dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marţi se face pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reţinem că cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candela şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită demilostenie.
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariseilor, pe treizeci de arginţi. Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii- Împărtăşanii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul Bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citeşte din Sfintele Evanghelii, credincioşii să aprindă lumânari şi să se aşeze în genunchi. În Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, Înfricoşătoarele şi mântuitoarele Patimi ale Domnului şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiţi. Sâmbata seara, începe slujba Învierii. Ajunşi în această Mare Zi, Biserica ne cere să glăsuim cu toţii: "În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVINTE ALE SFINŢILOR PĂRINŢI DESPRE POST
Postul: o şcoală a căinţei. Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. (Sf.Teodor Studitul) Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul smereniei. Postul te învaţă liniştea şi el precede celelalte fapte bune. (Sf.Isaac Sirul)
Postul acela este adevărat, care este prezent în toate; pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. (Sf.Grigorie Palama)
Postul îi învaţă pe toţi nu doar cumpătarea de la mâncare, ci şi înstrăinarea de iubirea de argint, de nesaţ şi de orice răutate. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul este marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor. (Teofilact al Bulgariei)
Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de păcatele şi de lipsurile sale. (Sf. Simeon Noul Teolog)
Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne curaţă pe dinlăuntru. (Sf.Ioan al Antiohiei)
Postul este mama sănătăţii. (Sf.Ioan Gură de Aur)
Postul este izvor de bucurie. (Sf.Vasile celMare)
Postul trupului este hrana sufletului. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Dacă nu îţi schimbi viaţa, la ce mai posteşti ? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic. (Sf.Ioan Gură de Aur) PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPII
În cuvântul din acest număr vă propun spre lectură dragii mei câteva gânduri despre marea Sărbătoare a Învierii Domnului către care ne îndreptăm cu paşi repezi. De aceea e bine să ne amintim că Paştile este cea mai mare sărbătoare creştin-ortodoxă de la români.
Postul Paştelui este cel mai lung şi mai greu post de peste an, şi a fost rânduit de Biserică ca un mijloc de pre¬gătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Învierii Domnului.
Spoveditul se face în Săptămâna Mare, adică în ultima săptămâna de dinainte de Înviere, când cei care au ţinut post se duc la Biserică, ascultă slujba, şi se spovedesc la preot, spunându-şi păcatele în tainică destăinuire. Împărtăşitul se face după ce creştinul s-a spovedit. Vopsitul ouălor : ouăle se vopsesc în vopsea roşie în joia din ultima săptămână a Postului, Săptămâna Mare. Se vopsesc în această zi, deoarece Iisus a fost răstignit joi, iar vopseaua roşie reprezintă sângele vărsat de El. După Înviere, românii ciocnesc ouă, spunând "Hristos a înviat" si celălalt:"Adevărat a înviat".
Cozonacul e făcut de către gospodine, face parte din bunătăţurile ce trebuie să fie pe masă de Sfintele Paşti.
Pasca este specifică acestor sărbători. De obicei, gospodinele o pregătesc în căminul lor şi are formă rotundă. Pasca trebuie să fie împodobită la mijloc cu o cruce, iar pe margine cu o împletitură din aluat. Când bagă pasca la cuptor, femeile spun (dând cu lopata semnul Crucii pe uşa cuptorului):
Cruce-ncasă, Cruce-npiatră, Dumnezeu cu noi la masă, Maica Precista pe fereastră.
Prin Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinţa s-a împlinit.
Conform tradiţiei creştine, vineri este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe Cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru.
Săptămâna luminată precede nopţii de Înviere şi se consideră că e săptămâna în care Domnul încă mai e printre oameni, nu s-a ridicat la Cer. În săptămâna luminată, Preoţii poartă haine veşminte albe şi cu fir auriu/argintiu ca semn de bucurie al Învierii Domnului. Oamenii se salută cu "Hristos a înviat", celălalt răspunzând "Adevărat a înviat".
După tradiţie, în familiile creştine se mănâncă în zilele de Paşti carne de miel. Mielul Îl simbolizează pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe Cruce ca un Miel nevinovat.
În Noaptea de Înviere creştinii merg la Biserică să ia "lumină": preotul va aprinde o lumânare şi va da această lumină la fiecare creştin venit. Cu lumânarea aprinsă de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba de la miezul nopţii, pentru a aduce lumina si în casele noastre. Lumânarea de Înviere este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi al luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului.
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI BULETINUL PAROHIEI PE INTERNET ÎL GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com
Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Telefon contact: 0723071018 Email: parinteledaniel2009@yahoo.com
