BULETINUL PAROHIEI NOASTRE NR 14

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA-PĂRTICICĂ DIN SFINTELE LOR MOAŞTE SE AFLĂ ÎN BISERICA NOASTRĂ, VĂ AŞTEPTĂM LA RUGĂCIUNE ŞI ÎNCHINARE!-) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL V, NR. 14, 2014 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FRAGMENT DIN PASTORALA DE PAŞTI 2014 Sfânta Euharistie - semnul prezenţei lui Hristos înviat Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, ...Anul 2014 a fost declarat de Sfântul Sinod An Euharistic. Biserica noastră ne propune să meditam la două Sfinte Taine, de mare importanţă pentru viaţa noastră. Prima taină, instituită de Domnul Iisus Hristos la Cina cea de Taină în Joia cea Mare şi Sfântă, şi pe care El Însuşi a savârşit-o cu ucenicii chiar în Ziua Învierii Sale din morţi, este Taina Euharistiei sau a Sfintei Împărtăşanii. În timpul Cinei celei de Taină, din preajma Paştelui iudaic, Mântuitorul Iisus Hristos a participat cu ucenicii Săi la masă, în noaptea trădării şi prinderii Sale şi a săvârşit ceea ce se numeşte „instituirea“ Cinei Domnului sau a Euharistiei, adăugând la ritualul iudaic al Paştilor cuvintele: „Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi… Acesta este Sângele Meu care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28). Pâinea şi vinul sunt imagini ale Trupului Său, care va fi frânt curând şi a Sângelui Său, care va fi vărsat pe cruce. Dar ele sunt mai mult decât imagini, ele oferă credincioşilor posibilitatea de a se împărtăşi din viaţa şi jertfa Lui, prin consumarea a ceea ce Sfinţii Părinţi au numit „hrana nemuririi“, adică Trupul şi Sângele Domnului Înviat şi slăvit. De aceea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, „ori de câte ori veţi mânca aceasta pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni“ (1 Corinteni 11, 26). „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Pentru că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine“ (1 Corinteni 10, 16-17). În acest context şi după acest model, predat de Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, s-a dezvoltat într-o formă similară Sfânta Liturghie, pe care noi o săvârşim în Sfânta Biserică. În tradiţia răsăriteană a Bisericii Ortodoxe cele două părţi principale ale Liturghiei, numite şi Liturghia Cuvântului sau a catehumenilor şi Liturghia credincioşilor sau euharistică, sunt prefatate de cele două Vohoade sau Intrări. Primul Vohod, numit si mic, care are loc după ecteniile şi antifoanele sau psalmii de la începutul Dumnezeieştii Liturghii, capătă importanţă prin Sfânta Evanghelie, pe care diaconul sau preotul o poartă în procesiune. Această procesiune poate fi privită ca o mergere către Emaus, pentru că introduce citirea Cuvântului lui Dumnezeu din Apostol şi Evanghelie, care urmăreşte să-i instruiască şi să-i îndemne pe credincioşi să urmeze acestor lucruri bune. Al doilea Vohod, numit si mare, introduce a doua parte importantă a Sfintei Liturghii, în care pâinea şi vinul sunt purtate în cinste în altar, ajungând astfel în foişorul de la Emaus şi luând loc la „masa Domnului“ (1 Corinteni 10, 21), în timpul căreia pâinea şi vinul sunt sfinţite si transformate în Trupul şi Sângele lui Hristos, pentru a fi consumate apoi într-un act de „împărtăşire“ în şi cu Domnul cel viu ca să-L cunoaştem asemenea celor doi ucenici la frângerea pâinii. De aceea, plini de bucurie, mărturisim că „am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi“. Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfânta Împărtăşanie ne arată în ce fel Mântuitorul Hristos intră în casa sufletului nostru ca să „rămână cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua“ (Luca 24, 29) Sfânta Euharistie, Cina Domnului sau Frângerea Pâinii, cum este numită în Dumnezeiasca Scriptură a Noului Testament, este cea mai importantă lucrare sfântă, săvârşită de Biserica noastră în timpul Sfintei Liturghii, Taina prin care pâinea şi vinul oferite de credincioşi devin trupul şi sângele lui Hristos, semnul real şi concret al prezenţei Sale în mijlocul nostru, al participării noastre la Învierea Lui, dar şi pentru a ne arăta tuturor că El este cu noi „în toate zilele vieţii noastre până la sfârşitul veacurilor“. A doua Taină, la care suntem chemaţi să medităm în cursul acestui An Euharistic 2014, este Taina Sfintei Spovedanii, instituită de Mântuitorul Iisus Hristos în ziua Învierii Sale, când, în foişorul de pe Sion, intrând prin uşile încuiate, a suflat asupra ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“ (Ioan, 20,22-23). Cele două Sfinte Taine sunt strâns legate una de alta, Spovedania făcându-ne vrednici să primim Sfânta Euharistie. Nu ne putem împărtăşi cu Trupul si Sângele Domnului fără prealabilă mărturisire a păcatelor prin Sfânta Spovedanie. Dreptmăritori creştini, În această zi de luminoasă împlinire sufletească şi trupească, cu parintească dragoste vă chem să primiţi cu vrednicie aceste două Sfinte Taine şi să vă bucurati de Harul Dumnezeiesc dăruit prin ele. Vă binecuvintez pe toţi şi vă urez ca această prăznuire a Sfintelor Pasti să o aveţi în pace, cu sănătate şi alese bucurii, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos sufletelor şi trupurilor voastre. Adevărat a Înviat Domnuţl! Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Dumnezeu pentru pace şi bunăvoire, +Vincenţiu Episcopul Sloboziei si Călăraşilor ICOANA ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI LA CER- ÎNŢELESURI ŞI SEMNIFICAŢII Icoana Înălţării la cer a Domnului Iisus ne arată taina trupului transfigurat al Domnului şi ridicarea lui în sânurile cereşti ale Tatălui. Sărbătoarea Înălţării Domnului la cer este unul dintre cele mai vechi praznice creştine, atestat încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, în jurnalul pelerinei Egeria la Locurile Sfinte sau în Constituţiile Apostolice. La început, Înălţarea se serba la 50 de zile după Paşti, împreună cu Rusaliile, ca o pecetluire a perioadei pascale. Abia în secolul al V-lea este amintită de Fericitul Augustin ca fiind prăznuită într-a 40-a zi după Înviere, dată care va şi rămâne stabilită în calendarul bisericesc. Icoana sărbătorii înfăţişează ceea ce evangheliştii Marcu şi Luca descriu în scrierile lor sfinte, anume că Domnul Hristos s-a înălţat la cer fiind învăluit de un nor, în văzul Apostolilor şi al celor doi bărbaţi (îngeri) care le spuneau Apostolilor că tot aşa va veni Domnul, la sfârşitul veacurilor. Icoana redă în limbajul ei specific aceste lucruri, dar le şi completează, primind elemente care întregesc semnificaţia doctrinară a evenimentului. După cum menţionează textul scripturistic, cadrul icoanei este un ţinut deluros sau muntos, pentru că Înălţarea Domnului s-a petrecut pe Muntele Măslinilor. În acest spaţiu apar personajele sfinte, dispuse, în majoritatea reprezentărilor, într-o construcţie simetrică, care evidenţiază două planuri, unul pământesc, cu Apostolii şi cei doi îngeri şi Maica Domnului în centru, iar deasupra, pe acelaşi ax, Mântuitorul în slavă, înconjurat de îngeri, ridicându-se la cer. Ideea centrală pe care o redă şi icoana praznicului este că Mântuitorul Hristos S-a înălţat nu doar către slava cerească (dumnezeiască), ci şi în slava trupului Său înviat şi îndumnezeit. Iconografii transpun acest lucru prin mandorlă, ca simbol artistic al slavei divine. Îngerii sunt prezenţi în majoritatea scenelor unde Hristos este în slavă, în jurul sau chiar în interiorul mandorlei nu pentru a o susţine, căci Mântuitorul se înalţă prin propria putere dumnezeiască, ci ca expresie a slavei şi a măreţiei divine. În toate scenele Înălţării, mandorla înfăţişează norul supranatural amintit în Faptele Apostolilor - „Pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor“ - care este, aici, chiar vehiculul Înălţării. Forma mandorlei, rotundă, ovală sau care combină cercul cu diferite forme geometrice, simbolizează cerurile preaînalte ale prezenţei dumnezeieşti către care trupul înviat al lui Hristos se înalţă. „În icoanele Înălţării, Maica Domnului ocupă o poziţie cu totul specială. Aşezată imediat sub înălţarea Domnului, ea este, parcă, axa întregii compoziţii. Figura ei extraordinar de pură şi de uşoară, clară şi dreaptă, iese în evidenţă într-un contrast puternic cu fondul veşmintelor albe ale îngerilor. Imobilitatea ei austeră contrastează tot atât de puternic cu mişcarea şi gesturile Apostolilor aflaţi de o parte şi de alta a ei. Acest grup, cu Maica Domnului la mijloc, este moştenirea Mântuitorului, câştigată cu Sângele Lui - Biserica, pe care fizic o lăsa în urmă, pe pământ, şi care, prin pogorârea promisă a Duhului Sfânt la Cincizecime, va primi întreaga desăvârşire a fiinţei ei. Legătura dintre Înălţare şi Cincizecime se descoperă chiar în cuvintele Mântuitorului: «...Dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi» (Ioan 16, 7)“ (L. Uspensky, V. Lossky, Călăuziri în lumea icoanei). Aceasta este imaginea Bisericii: Cele două planuri ale icoanei, cel pământesc şi cel ceresc, sunt nedespărţite. Apostolii privesc pe Domnul transfigurat într-o ipostază parcă de înălţare către El, iar Acesta îi binecuvintează, adică se prelungeşte în interiorul lor printr-o prezenţă harică. Roada acestei prezenţe este bucuria, după cum scrie Evanghelistul Luca despre Apostoli, că „s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare“. Este bucuria nădejdii venirii Sfântului Duh, dar şi bucuria covârşitoare pe care Apostolii şi cei care le urmează lor o au prin credinţa adeverită a Învierii Domnului. Dacă Mântuitorul cu o mână binecuvintează, în cealaltă ţine Evanghelia ca simbol al cuvintelor Sale, arătându-se prin aceasta că El este nu numai izvorul binecuvântării, ci şi al învăţăturii mântuitoare. Totodată, scena Domnului purtat de îngeri în slavă este şi o icoană profetică a Celei de-a doua veniri, după cum le-au vestit şi îngerii Apostolilor (Fapte 1, 11). La Înălţare este în ipostaza de Răscumpărător, dar, la Parusie, va fi de Judecător. Este imaginea grandioasă a Bisericii, care se desfăşoară în faţa ochilor noştri unind trecutul, prezentul cu viitorul, cele pământeşti cu cele cereşti, în centru avându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos. (sursa:www.ziarullumina.ro) PR. DANIEL NOAPTEŞ NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018 SĂ NU UITĂM EROII! Pierderile de vieţi omeneşti din anii primei conflagraţii mondiale, nemaiîntâlnite pâna atunci, au fost enorme. România a pierdut aproape un milion de militari şi civili. De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de razboi dedicate acestora. Concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a făcut prin apariţia Decretului-lege nr. 1693/4 mai 1920 - care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înăltarii Domnului Iisus Hristos - România devenind cu acest prilej primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali. Astfel, aceasta data a fost decretată sărbătoare naţională a poporului român, iar un rol important l-a avut Societatea "Mormintele Eroilor Căzuti în Război" (infiinţat in 1919) şi transformată ulterior, în 1927, în Societatea "Cultul Eroilor". Datorită acestei organizări, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria, în anul 1923 s-a inaugurat şi Mormântul Ostaşului Necunoscut, amplasat iniţial în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol.(sursa:crestinortodox.ro) A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC!