BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 13

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL V, NR. 13, 2014 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-CUVINTE FOLOSITOARE PENTRU SUFLET LA TRECEREA ÎN NOUL AN Dragi cititori şi cititoare mai mici sau mai în vârstă am păşit cu ajutorul lui Dumnezeu în noul an cu nădejdea că ne va fi mai bine şi vom avea parte de tot ceea ce nu ne-a fost rânduit să ni se întâmple anul trecut. Ceea ce este însă mai important pentru noi creştinii ortodocşi să ne păstrăm speranţa şi să încercăm să ne menţinem în duhul strămoşilor noştri care trăiau duhovniceşte cu adevărat toate momentele de sărbătoare din viaţa lor. Anul îţi va merge bine, nu când tu vei zace beat în ziua cea dintâi a lui, ci când atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea, nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtuna, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inima, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ia grija, care este de faţă. Căci nimica nu poate aşa de tare însenina, ca învăţătura înţelepciunii, de a preţui puţin lucrurile cele de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu posezi astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat, fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie şi totusi să nu pierzi curajul. Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în ştiute zile, ci tot anul trebuie să fie lui sărbatoare. Cum însă trebuie să fie formată acea sărbătoare, care se cuvine lui? Pavel zice: "Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al viclesugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului" (I Corinteni, Capitolul V, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejde cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor celor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită, şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, şi totusi nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată? Aşadar, dacă voieşti, ca să ai vreun folos de la anul nou, mulţumeşte acum, când a trecut un an, mulţumeşte Domnului, că el te-a adus până aici, frânge inima ta, număra zilele vieţii tale, şi zi către tine însuţi: zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, noi am şi săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut noi. Oare nu ne vom duce noi de aici deşerţi şi goi de toată dreptatea? Judeţul este înaintea uşii, viaţa noastră pleacă spre bătrâneţe. Acestea le cumpăneşte în ziua anului nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva aceea ce proorocul zicea iudeilor: "Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede". (Psalmul 77, 37) Această sărbătoare neîncetată, despre care eu am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, poate să o praznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuiala şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă, decât toate comorile, o comoară netrecătoare, neschimbăcioasă, nesecată.Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită; aşa trebuie şi noi de-a pururea să întrebuinţăm ca o sfoară cuvintele Apostolului: "Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi întru slava lui Dumnezeu" (I Corinteni, Capitolul X, 31). Aşadar ori de ne rugăm, ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu...(sursa:www.crestinortodox.ro) Aceste gânduri frumoase ale Sfântului Ioan Gură de Aur cred că v-au pătruns pănă în adâncul sufletului şi vă vor fi sprijin în deciziile pe care le veţi avea de luat în anul acesta. Să nu uităm de cele pe care le aşteaptă de la noi Dumnezeu în aceste zile de Sărbătoare şi anume să punem pe primul loc grija pentru sufletul nostru şi apoi celelalte griji lumeşti care sunt oricum trecătoare şi care ne ocupă majoritatea timpului vieţii noastre. Cine ma cinsteste pe mine, si eu il voi cinsti pe acela. Însă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru. PR. DANIEL NOAPTEŞ MOMENTE IMPORTANTE DIN VIAŢA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL OCROTITORUL BISERICII ŞI LOCALITĂŢII NOASTRE După cum este obiceiul, Biserica dreptmăritoare a rânduit ca după unele mari sărbători ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmează praznicului să fie cinstit principalul personaj secundar al marii sărbători. Astfel, în ziua după Botezul Domnului facem prăznuire de sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie "gătiţi calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeieşti, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezând pe Iisus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească. Totuşi, chiar după venirea Harului şi moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continua să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergătorul Domnului. Model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care găteşte calea ce duce la Hristos. În condiţiile în care, omul căzut în păcat nu mai doreşte să se afirme decât pe sine, se vrea atotputernic şi suveran peste tot şi toate, Sfântul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei” (Ioan 1, 27). Deşi afirma de doua ori: "Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridică păcatul lumii”, iar după botezul Domnului în Iordan: "Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El", mărturiseşte: "Eu trebuie să mă micşorez, iar El trebuie să crească." Pare nefiresc ca un om să dorească să se micşoreze, cu scopul ca aproapele său să sporească. Firesc îi este omului cazut din har, să dorească a creşte şi a se îmbogati pe seama şi în dauna celorlalţi. Semenii trebuie să existe pentru un om căzut în pacat, doar să-l admire şi să-i slujească. Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor îndreptar spre a birui mândria. Trebuie să reţinem că avem capacitatea de a ieşi din noi şi a ne jertfi pentru aproapele nostru. Biserica a închinat lui Sf.Ioan şase sărbători: zamislirea lui (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima şi a doua aflare a capului lui (24 februarie) şi a treia aflare a capului său (25 mai).(Sursa:www.calendar-ortodox.ro) La mulţi ani celor ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul! A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com CEI CARE DORIŢI SĂ CITIŢI CELELALTE NUMERE ALE BULETINULUI PAROHIEI PE INTERNET LE GĂSIŢI LA ADRESA: http://www.parinteledanielnoaptes.blogspot.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! VĂ DORIM SĂNĂTATE, BUCURIE ŞI IMPLINIRI DUHOVNICEŞTI ÎN NOUL AN PE CARE L-AM ÎNCEPUT CU AJUTORUL DOMNULUI! LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI TUTUROR FIILOR NOŞTRI DUHOVNICEŞTI! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018

BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 12

O de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANULIV, NR. 12, 2013 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FRAGMENT DIN PASTORALA DE CRĂCIUN 2012 Dreptmaritori crestini, ... În evlavia noastră, Dreptul Iosif, este socotit ocrotitorul duhovnicesc al familiilor de muncitori, care trăiesc din plata muncii lor, ca unul ce şi-a hrănit şi el Sfânta sa Familie, din rodul muncii sale. În ultima remarcă a Noului Testament asupra vieţii Dreptului Iosif aflăm ceva cu totul impresionant: "Şi (Iisus) a coborat cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus…Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta, şi cu harul lui Dumnezeu şi la oameni“ (Luca 2, 51-52). Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu a fost crescut la fel ca orice copil, dezvoltându-se pe zi ce trece: îndeletnicindu-se cu lucrurile practice şi morale ale vieţii, cu formarea caracterului pe masura creşterii în vârsta a trupului, "sporea în trup şi arătarea dumnezeirii, arătând tuturor că era Dumnezeu în trup“ (cf. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva elinilor, pp. 383-384). În timp ce Fiul lui Dumnezeu a asumat firea umană în pântecele Fecioarei, Iosif a fost cel ce i-a pus numele Iisus, descoperit de înger, asumându-şi astfel paternitatea legală, şi, cu toate că ştia că nu este tatăl Său natural, totuşi s-a comportat ca un părinte adevărat. Iosif L-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, punându-şi amprenta asupra formării caracterului lui Iisus ca om. În patria natală, Iisus era cunoscut ca "fiul Mariei“, locuitorii recunoscând prin aceasta că ceilalţi "fraţi ai Domnului“ erau fiii lui Iosif dintr-o căsătorie precedentă, iar, în afara Nazaretului, era cunoscut ca "fiul teslarului“, deoarece nu se ştiau aceste lucruri. Dar, era identificat ca "fiu al teslarului“ pentru că Iosif era vestit ca un iscusit tamplar care lucra pentru întreţinerea familiei şi educarea fiilor. Iosif l-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, cum să traiască din munca sa, în mijlocul dificultăţilor vieţii, să fie răbdător, blând şi smerit cu inima. Mare parte a vieţii Sale pe pământ Iisus a trăit-o alături de părintele Său după trup, fiind educat să preţuiască nobleţea muncii cinstite, să se simtă solidar cu oamenii care-L înconjurau, a învăţat cumpătarea şi respectul faţă de valorile pe care omul le poate realiza, fără să iasă în evidenţă prin lux sau ostentaţie. Prin grija Sa faţă de Domnul Iisus şi Fecioara Maria, Iosif s-a facut părtaş paternităţii lui Dumnezeu, pentru că grija sa ocrotitoare nu este altceva decât oglindirea grijii lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Iosif este modelul de părinte prin care Dumnezeu, Tatăl nostru cel ceresc, ne arată cum trebuie să ne creştem şi educăm fiii, aşa cum Iosif a făcut cu Iisus. Iosif l-a învăţat pe Iisus să se roage, l-a condus la şcoala elementară de pe lângă sinagoga unde a învăţat să scrie şi să citească, apoi l-a însoţit la sinagogă în fiecare zi de Sabat, iar în timpul marilor sărbători a mers împreună cu "Iisus şi mama Lui“ la Templul din Ierusalim. Taina paternităţii lui Iosif constă în faptul că adevaratul Părinte al lui Iisus este Dumnezeu Însusi, Care L-a născut din tata fara mama din veşnicie, şi din mama fără tată în istorie prin puterea Duhului Sfânt. Acest paradox este evidenţiat de Sfintele Evanghelii, mai ales de evangheliştii Matei si Luca, care remarcă în mod explicit că Iisus Domnul a fost zămislit prin puterea Duhului Sfânt. Pentru evanghelişti, aşadar, Iosif este tatăl adoptiv al lui Iisus, din încredinţarea lui Dumnezeu... Punându-Vă la inimă chipul luminos de soţ si părinte al Dreptului Iosif, model atât de necesar pentru familia creştină de la începutul mileniului III, Vă adresez, iubiţi fii duhovniceşti, cuvânt de binecuvantare, de rugăciune şi nădejde, că la Sfintele sărbatori ale Nasterii Domnului şi în Noul An... să aveţi pace si bucurii sfinte cu împliniri spirituale şi materiale. Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii si sufletelor noastre mare milă. Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor CUM SĂ NE RESPECTĂM SĂRBĂTORILE Sărbătorile aşa cum cunoaşteţi mulţi dintre dumneavoastră sunt acele zile din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, creştinii, încetăm ocupaţiile obişnuite şi mergem la Biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. În calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare creştin Îl are în casa sa, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roşu şi sunt însemnate cu o cruce roşie înainte. Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihnă trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7). Înţelegem aşadar cu toţii că în primul rand dăm ragaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din mulţimea treburilor şi grijilor lumeşti atunci când arătăm respect faţă de marile noastre Sărbători aşa cum sunt şi cele care le aşteptăm în continuare în această perioadă. Al doilea, prin mergerea la Biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu indeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învăţatură creştină şi de sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărti cu cuprins folositor. Acestea au fost câteva idei care să ne pună pe gânduri şi să ne ambiţioneze să facem o schimbare în viaţa noastră duhovnicească să fim mai buni şi să fim mai aproape de Sfânta Biserică printr-o prezenţă şi o participare mai mare din partea dumneavoastră la sfintele slujbe pe care ne straduim să le face cât mai frumoase de la un an la altul pentru a fi pe placul tuturor creştinilor din satul nostru. Să nu uitaţi că doar cu ajutorul credinţei putem să ne rezolvăm orice problema sufletească şi că Dumnezeu aşteaptă să venim la El să-I cerem ajutorul şi văzând credinţa noastră sinceră şi dorinţa de îndreptare ne va veni în ajutor.Nimeni din cei care s-au rugat în Sfânta Biserică nu au plecat fără mângâiere sufletească şi curaj pentru a merge mai departe în viaţă în ciuda tuturor greutăţilor şi necazurilor. Cuvântul Preasfinţitului nostru Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor să ne fie de folos duhovnicesc şi anul acesta tuturor celor care l-am primit cu adâncă smerenie. PR. DANIEL NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com Telefon contact: 0723071018 VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! SĂRBĂTORI CU PACE ŞI BUCURIE TUTUROR ENORIAŞILOR PAROHIEI NOASTRE!

Biblia in istorie - Vindecarea orbului din nastere (08 iunie 2013)

BULETINUL PAROHIEI NR 11 LUNA OCTOMBRIE

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINULPAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL IV, NR. 11, 2013 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Cum să ne purtăm cu sectarii? Fraţi creştini ai satului nostru vă punem la inimă câteva gânduri care sperăm să vă fie de folos în lupta cu ispitele care s-au abătut asupra noastră în această vară. Fiindcă pe la casele dumneavoastră au trecut mai multe personaestrăine(sectanţi) cu intenţia de a vă vorbi despre Domnul Iisus vă aducem la cunoştinţă că din punctul nostru de vedere şi al Sfintei Biserici Ortodoxe ectarii sunt pierduţi! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin Taina Sfântului Botez din apă şi prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim:De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea intra în împărăţia Cerurilor (Ioan3,5). Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos şi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc şi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viţa care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie şi se aruncă în foc. Cu omul sectar atâta ai voie să vorbeşti: odată şi de două ori (Tit 3, 10) şi apoi să-ţi fie ca un păgân şivameş. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici şi omul crede. Aşa spun martorii lui Iehova cei care au trecut si pe la dumneavoastră, baptiştii, penticostalii şi toţi sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-i primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo. După canonul 9 şi 34 al Sinodului de la Laodiceea şi Conoanele Apostolice "Este oprită mergerea creştinilor la cimitirele lor şi la adunările sectarilor, ereticilor. Canonul 46 apostolic spune: "Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfă ia de la ereticii sectari să se "caterisească" să i se ia preoţia", cu atât mai mult cad sub blestem creştinii ce merg la ei. Cum să ne purtăm cu sectarii? De omul eretic (sectar) după întâia şi a doua mustrare depărtează-te"(Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseşti şi-ţi este ţie ca un păgân. Când este vorba să-l ajuţi pe fratele tău, ajuţi pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-i mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!". Iar în psalmul 138 se spune: "Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât" şi zice Psalmul: "Cu ură desăvârşită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie". Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinţa credinţei nu discutăm, îi spui aşa: Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş! Ei zic că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii care-şi respectă Biserica străbună veche de peste 2000 de ani păstrătoarea credinţei celei adevărate primită de la un Apostol direct al Mântuitorului Hristos şi anume Sfântul Andrei. Voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-i duceţi în iad. În continuare vă pun la inimă un dialog a unui Părinte călugăr cu un sectar cu multe învăţături frumoase care sper să vă fie de folos şi să vă convingă să vă iubiţi şi mai mult credinţa în care v-aţi născut şi aţi crescut! Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soţul meu a înnebunit acum la bătrâneţe a trecut la sectari. Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină; a zis că vine numai cu predicatorul, care l-a covins pe el să-şi părăsească credinţa. Acest predicator a atras la el vreo 50 de familii, ei vin cu dolari, cu fonduri să cumpere oameni. I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la Spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul însoţit de mai mulţi adepţi de-ai lui. Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful lor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăţi! Îi poftesc pe scaun şi-i întreb cine sunt: - Suntem…, eu am făcut studii în Anglia. Am întrebat: - De ce aţi venit dumneavoastră la noi? - Am venit să-ţi arăt adevărul! Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos: - Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte. - Am să te învăţ, a zis el. Îi zic eu: Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna. Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. Hristos a spus: "Eu sunt adevărul!". Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine? La tine nu poate să fie adevăr, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau Biblii de ale lor în mână. Ia să vă întreb eu pe Voi: Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop? Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500! Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. Iar el a zis: unde scrie? Căci în Biblie nu scrie. Iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam! Câţi ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Ei n-au Sfânta Tradiţie, vor să zboare cu o aripă şi să meargă pe un picior. Îi spun eu: Au fost exact 3487 de ani. Ia să-ţi spun eu: de la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Îi zic eu: Au fost 4068 ani. În anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era Biblia voastră atunci? - Zice el: A fost ceva... - Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise? Se uitau unii la alţii... - Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acel ceva? Tot zicea că a fost ceva.,. vedeţi aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebuneşte, mă tu eşti predicator, mă mincinosule. Spune mă: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise? N-a fost, dar a fost ceva, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost? - Apoi - a zis el - a fost o tradiţie. - Dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani, prin grai viu din tată-n fiu. Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi … şi toate sectele acestea protestante mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa? Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie acestea s-au scris. Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. Îl auzi apoi pe Sf. loan Evanghelistul; că spune: "Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fî încăput cărţile ce s-ar fi scris". oartea Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos. Deci între anii 42-96 s-a scris tot Noul Testament. De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile anul morţii lui Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiţie despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sf. Tradiţie, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Scriptura? Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: "Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile)"(II Tesaloniceni.) I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi! Aţi crezut că la stâna asta nu-i nici un câine rău, iaca s-a găsit un câine. La urmă a zis predicatorul: Aşa ne socotiţi pe noi? Dar scrie, că-l vei iubi pe aproapele tău? Dar voi sunteţi aproapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-i numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cum să-i iubesc eu pe aceştia? - Dacă-i aşa - zice predicatorul - plec! - Trebuia să nici nu vii, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu fiind lup am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din sectari - era zi de post, Vinerea - şi au luat anaforă şi şi-au făcut cruce oamenii, dar oamenii au spus: Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit. Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că el nu poate răspunde la întrebări, zicea: - Ce-ai spus, predicatorule: Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie? A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap. [...] (unele informaţii sunt preluate de pe www.ortodoxia.md) PR.DANIEL NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com Telefon contact: 0723071018

BULETINUL NR 10 PE 2013

O, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANULIV, NR. 10, 2013 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia – ocrotitori şi pururi rugători pentru locuitorii Comunei Independenţa Iubiţi creştini, vă anunţăm cu drag că începând cu anul 2013 în Sfânta noastră Biserică se găseşte o părticică din Sfintele Moaşte de la Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia. Acestea au fost primite în dar spre folosul nostru sufletesc şi trupesc şi ca o binecuvântare pentru localitatea noastră, din partea Părintelui Stareţ Gherasim Noapteş de la Mânăstirea Radu-Negru din judeţul Călăraşi. Sfinţia sa le-a primit în dar din Grecia de la o Mânăstire din Sfântul Munte Athos pentru mânăstirea care o păstoreşte dar la rugămintea noastră ne-a oferit şi nouă o părticică din aceste Sfinte Moaşte, cu speranţa că numărul creştinilor care vor păşi pragul Sfintei Biserici va fi mult mai mare, având un motiv în plus care să-i ajute să se apropie şi mai mult de Dumnezeu şi de cele sfinte. PR. DANIEL NOAPTEŞ Ce sunt Sfintele Moaşte? Sfintele Moaşte sunt rămăşiţe pământeşti ale unor sfinţi cunoscuţi sau necunoscuţi. Aceasta ar fi definiţia pe înţelesul tuturor celor care nu au avut ocazia să vadă sau să se închine la acestea. De aceea vă redau în continuare câteva gânduri ale unui mare prozator, istoric şi teolog despre Sfintele Moaşte pe nume Alexandru Stănciulescu-Bârda care mie mi-au plăcut foarte mult şi vor fi foarte convingătoare pentru toţi creştinii. De-a lungul anului la diferite mânăstiri din ţară şi din străinătate se fac pelerinaje la Sfintele Moaşte ale unor sfinţi români sau străini, unii cunoscuţi, alţii necunoscuţi. Este o tradiţie veche, românească şi creştinească. Numeroşi creştini străbat distanţe mari cu diferite mijloace de transport, uneori pe jos, stau zeci de ore la cozi interminabile, se târăsc chiar în genunchi sute de metri, chiar kilometri, pentru ca să ajungă să se închine, să sărute Sfintele Moaşte şi să-i spună acelui sfânt ceea ce-i apasă sufletul. Este de neînţeles pentru străinii de credinţa ortodoxă sau de învăţătura creştinească de unde găsim noi, românii, atâta evlavie şi putem să acordăm atâta cinste unor rămăşiţe pământeşti ale unor oameni, care au trăit aici pe pământ, cunoscând toate cele omeneşti. Sfintele Moaşte sunt rămăşiţe pământeşti ale unor sfinţi cunoscuţi sau necunoscuţi. Aceştia au suferit moarte pentru că L-au mărturisit pe Domnul Hristos şi nu au renunţat la credinţa lor aşa cum au fost şi Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, părticică din a căror Sinte Moaşte se găseşte la noi. Pentru credinţa şi viaţa lor, pentru mărturisirea lui Hristos, sfinţii nu au primit salariu sau beneficii de la stat sau de la oameni, nu s-au bucurat de privilegii, ci dimpotrivă. Ei au fost dedicaţi trup şi suflet unor idealuri la care n-au renunţat în ciuda tuturor greutăţilor şi suferinţelor. În paginile cărţilor dedicate vieţilor de sfinţi aflăm că au fost bătuţi, întemniţaţi, iar alţii au suferit moarte de martir de o barbarie greu de înţeles pentru omul zilelor noastre. Au fost îngheţaţi, bătuţi în cuie, arşi cu fier înroşit şi cu făclii, li s-a sfâşiat trupul cu ghiare de fier, au fost sfâşiaţi de fiare în circuri, li s-au tăiat capetele, fecioarelor li s-au tăiat sânii, au fost răstigniţi, zdrobiţi cu roata, îngropaţi de vii, ucişi cu pietre, ori jupuiţi de vii. Trupurile celor ucişi au fost lăsate neîngropate, spre a fi mâncate de câini şi de păsările de pradă. Te înfiori citind asemenea pagini şi te ruşinezi în acelaşi timp, văzând credinţa lor şi ştiindu-ţi credinţa ta; văzând izbânzile lor asupra păcatului şi ştiind uşurinţa cu care tu săvârşeşti păcatul. Asemenea oameni sunt sfinţii, care au devenit, prin jertfa vieţii lor, prieteni ai lui Hristos. În lumea de dincolo sunt apropiaţi ai Lui, se roagă pentru noi oamenii şi rugăciunile lor sunt ascultate. Rămăşiţele pământeşti ale acestor sfinţi, pentru a fi Sfinte Moaşte, trebuie să îndeplinească trei condiţii: să nu fie putrezite, să aibă miros frumos, nu ca osemintele obişnuite şi să facă minuni(vindecări, învieri din morţi etc.) prin atingerea de ele. Fie că este cunoscut, fie că nu este cunoscut sfântul ale cărui oseminte se descoperă, dacă acestea îndeplinesc cele trei condiţii enumerate mai sus, sunt socotite de Biserică Sfinte Moaşte şi sunt păstrate cu deosebită grijă. Părticele din ele se împart la biserici şi se păstrează în Sfântul Antimis, pe Sfânta Masă din altarul fiecărei biserici. Fără Sfântul Antimis, respectiv fără Sfintele Moaşte, un preot nu poate săvârşi Sfânta Liturghie. Creştinii noştri cunosc importanţa Sfintelor Moaşte şi de aceea le aduc atâta cinstire, fiindcă astfel înţeleg că şi pe această cale Îi aduc de fapt cinstire lui Dumnezeu. . PR. DANIEL NOAPTEŞ VIAŢA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA 9 MARTIE Sfintii 40 de Mucenici sunt prăznuiti de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Aceşti mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini si făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceştia nu erau doar romani de origine, ci şi greci, amestecaţi cu armeni. Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile si bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă ortodoxă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei ramasi sa indure gerul au inceput sa se roage: Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, ca spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm si să cunoască toţi că ne-am mântuit strigând catre Tine. În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit si 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi ca o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin. Cei patruzeci de mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor şi au luat cununile muceniciei. Cât de plăcută s-a cunoscut a fi moartea pentru aceştia şi cât de dorită să fie îmbrăţişată se poate vedea şi din următoarea împrejurare. După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai sufla încă, a fost lăsat la o parte de tiran, socotind că acesta poate îl va îndupleca să-şi schimbe gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lângă el, văzând acum pe fiul ei, care era mai tânăr decât toţi ceilalţi, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi. De aceea aceasta sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, uitându-se la el, în starea în care se găsea, dându-i curaj şi întinzându-şi mâinile, în cele din urmă şi zicând: Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare, odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta. După ce sfinţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele sfintele lor trupuri le-au pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere. Şi văzând că tânărul acela, al cărui nume era Meliton, mai sufla încă, l-au lăsat să trăiască mai departe. Când mama lui a văzut însă că rămâne singur, a socotit că lucrul acesta înseamnă ceva mai mult decât moartea ei şi a fiului ei. De aceea, neţinând seama că este femeie slabă şi înăbuşindu-şi în suflet toată durerea de mamă, a luat pe fiul ei pe umeri şi a pornit cu el după căruţele cu trupurile sfinţilor, întocmai ca o vitează, socotind că numai atunci fiul ei va trăi cu adevărat, când l-ar vedea şi pe el mort şi părăsit împreună cu ceilalţi. Dar, în timp ce-l purta astfel pe umere, acesta şi-a dat şi el duhul. Şi atunci mama simţindu-se eliberată de griji, s-a bucurat mult şi sufletul ei a săltat în chip plăcut de sfârşitul fiului ei. Şi ducând trupul neînsufleţit al iubitului ei fiu până la locul unde se găseau trupurile sfinţilor, l-a pus deasupra lor şi l-a numărat cu toate celelalte, pentru ca nici măcar trupul, al cărui suflet pornise să se înnumere laolaltă cu sufletele celorlalţi, să nu se deosebească de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrăjmaşului, aprinzând un foc mare, au ars trupurile sfinţilor. Apoi, pentru ca nu cumva creştinii să poată lua moaştele lor, le-au aruncat în râu. Dar acolo, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase de mâinile creştinilor, ne-au fost dăruite nouă ca o bogăţie de neînstrăinat. Aşadar, să nu uităm fraţi creştini ziua de 9 martie de acum înainte să devină o zi de adevărată sărbătoare şi de bucurie duhovnicească pentru fiecare familie din satul nostru. A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com Telefon contact: 0723071018