BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA NR 12

O de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor! Ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul Tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu mila dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte răutaţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANULIV, NR. 12, 2013 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor FRAGMENT DIN PASTORALA DE CRĂCIUN 2012 Dreptmaritori crestini, ... În evlavia noastră, Dreptul Iosif, este socotit ocrotitorul duhovnicesc al familiilor de muncitori, care trăiesc din plata muncii lor, ca unul ce şi-a hrănit şi el Sfânta sa Familie, din rodul muncii sale. În ultima remarcă a Noului Testament asupra vieţii Dreptului Iosif aflăm ceva cu totul impresionant: "Şi (Iisus) a coborat cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus…Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta, şi cu harul lui Dumnezeu şi la oameni“ (Luca 2, 51-52). Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu a fost crescut la fel ca orice copil, dezvoltându-se pe zi ce trece: îndeletnicindu-se cu lucrurile practice şi morale ale vieţii, cu formarea caracterului pe masura creşterii în vârsta a trupului, "sporea în trup şi arătarea dumnezeirii, arătând tuturor că era Dumnezeu în trup“ (cf. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva elinilor, pp. 383-384). În timp ce Fiul lui Dumnezeu a asumat firea umană în pântecele Fecioarei, Iosif a fost cel ce i-a pus numele Iisus, descoperit de înger, asumându-şi astfel paternitatea legală, şi, cu toate că ştia că nu este tatăl Său natural, totuşi s-a comportat ca un părinte adevărat. Iosif L-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, punându-şi amprenta asupra formării caracterului lui Iisus ca om. În patria natală, Iisus era cunoscut ca "fiul Mariei“, locuitorii recunoscând prin aceasta că ceilalţi "fraţi ai Domnului“ erau fiii lui Iosif dintr-o căsătorie precedentă, iar, în afara Nazaretului, era cunoscut ca "fiul teslarului“, deoarece nu se ştiau aceste lucruri. Dar, era identificat ca "fiu al teslarului“ pentru că Iosif era vestit ca un iscusit tamplar care lucra pentru întreţinerea familiei şi educarea fiilor. Iosif l-a învăţat pe copilul Iisus să lucreze, cum să traiască din munca sa, în mijlocul dificultăţilor vieţii, să fie răbdător, blând şi smerit cu inima. Mare parte a vieţii Sale pe pământ Iisus a trăit-o alături de părintele Său după trup, fiind educat să preţuiască nobleţea muncii cinstite, să se simtă solidar cu oamenii care-L înconjurau, a învăţat cumpătarea şi respectul faţă de valorile pe care omul le poate realiza, fără să iasă în evidenţă prin lux sau ostentaţie. Prin grija Sa faţă de Domnul Iisus şi Fecioara Maria, Iosif s-a facut părtaş paternităţii lui Dumnezeu, pentru că grija sa ocrotitoare nu este altceva decât oglindirea grijii lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Iosif este modelul de părinte prin care Dumnezeu, Tatăl nostru cel ceresc, ne arată cum trebuie să ne creştem şi educăm fiii, aşa cum Iosif a făcut cu Iisus. Iosif l-a învăţat pe Iisus să se roage, l-a condus la şcoala elementară de pe lângă sinagoga unde a învăţat să scrie şi să citească, apoi l-a însoţit la sinagogă în fiecare zi de Sabat, iar în timpul marilor sărbători a mers împreună cu "Iisus şi mama Lui“ la Templul din Ierusalim. Taina paternităţii lui Iosif constă în faptul că adevaratul Părinte al lui Iisus este Dumnezeu Însusi, Care L-a născut din tata fara mama din veşnicie, şi din mama fără tată în istorie prin puterea Duhului Sfânt. Acest paradox este evidenţiat de Sfintele Evanghelii, mai ales de evangheliştii Matei si Luca, care remarcă în mod explicit că Iisus Domnul a fost zămislit prin puterea Duhului Sfânt. Pentru evanghelişti, aşadar, Iosif este tatăl adoptiv al lui Iisus, din încredinţarea lui Dumnezeu... Punându-Vă la inimă chipul luminos de soţ si părinte al Dreptului Iosif, model atât de necesar pentru familia creştină de la începutul mileniului III, Vă adresez, iubiţi fii duhovniceşti, cuvânt de binecuvantare, de rugăciune şi nădejde, că la Sfintele sărbatori ale Nasterii Domnului şi în Noul An... să aveţi pace si bucurii sfinte cu împliniri spirituale şi materiale. Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii si sufletelor noastre mare milă. Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor CUM SĂ NE RESPECTĂM SĂRBĂTORILE Sărbătorile aşa cum cunoaşteţi mulţi dintre dumneavoastră sunt acele zile din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, creştinii, încetăm ocupaţiile obişnuite şi mergem la Biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. În calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare creştin Îl are în casa sa, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roşu şi sunt însemnate cu o cruce roşie înainte. Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihnă trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7). Înţelegem aşadar cu toţii că în primul rand dăm ragaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din mulţimea treburilor şi grijilor lumeşti atunci când arătăm respect faţă de marile noastre Sărbători aşa cum sunt şi cele care le aşteptăm în continuare în această perioadă. Al doilea, prin mergerea la Biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu indeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învăţatură creştină şi de sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărti cu cuprins folositor. Acestea au fost câteva idei care să ne pună pe gânduri şi să ne ambiţioneze să facem o schimbare în viaţa noastră duhovnicească să fim mai buni şi să fim mai aproape de Sfânta Biserică printr-o prezenţă şi o participare mai mare din partea dumneavoastră la sfintele slujbe pe care ne straduim să le face cât mai frumoase de la un an la altul pentru a fi pe placul tuturor creştinilor din satul nostru. Să nu uitaţi că doar cu ajutorul credinţei putem să ne rezolvăm orice problema sufletească şi că Dumnezeu aşteaptă să venim la El să-I cerem ajutorul şi văzând credinţa noastră sinceră şi dorinţa de îndreptare ne va veni în ajutor.Nimeni din cei care s-au rugat în Sfânta Biserică nu au plecat fără mângâiere sufletească şi curaj pentru a merge mai departe în viaţă în ciuda tuturor greutăţilor şi necazurilor. Cuvântul Preasfinţitului nostru Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor să ne fie de folos duhovnicesc şi anul acesta tuturor celor care l-am primit cu adâncă smerenie. PR. DANIEL NOAPTEŞ - VĂ AŞTEPTAM CU DRAG SĂ PĂŞIŢI PRAGUL SFINTEI BISERICI CÂT MAI DES, SĂ VĂ ÎNCHINAŢI LA SFINTELE MOAŞTE, PENTRU A PRIMI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ŞI A SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA ŞI A PRIMI AJUTOR ŞI REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI PE CARE LE AVEŢI! – Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com Telefon contact: 0723071018 VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CAND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! SĂRBĂTORI CU PACE ŞI BUCURIE TUTUROR ENORIAŞILOR PAROHIEI NOASTRE!