EPISCOPIA SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR
2011-Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română
REFERAT
FAMILIA CREŞTINĂ ÎNŢELEASĂ CA IUBIRE ŞI COMUNIUNE
PR. DĂNUŢ NOAPTEŞ
PAROHIA SF. IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA,
PROTOIERIA CĂLĂRAŞI
FAMILIA CREŞTINĂ ÎNŢELEASĂ CA IUBIRE ŞI COMUNIUNE
Nici o altă înjghebare socială nu asociază iubirea ca principiu şi esenţă, aşa cum o face familia creştină mai ales dacă ne referim la aspectele ei duhovniceşti.
Problema familiei este o problemă esenţială. Familia este un lucru mare si sfânt. Numai iubirea stabileşte un raport loial între membrii familiei şi între părinţi şi copii. Copii sunt o binecuvântare şi o podoabă a casei, dar nu natura ci iubirea face pe părinti. Nu naşterea de copii face pe cineva mamă, ci creşterea lor în virtute. La rândul lor copiii întelepti înveselesc inima tatălui , şi nu lapadă îndrumările mamei lor .
Dumnezeu este iubire . Crearea omului barbat si femeie dupa chipul si asemanarea Sa , aşează omul în starea de coroană a creaţiei fiind expresia iubirii lui Dumnezeu, iar familia este instituită de Dumnezeu înaintea căderii omului în păcatul neascultării.
Potrivit moralei creştine, originea familiei stă în natura socială a omului şi în voinţa divină, exprimată pozitiv de crearea omului.
Pornind de la cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan: să vă iubiţi unul pe altul; precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul , înţelegem de aici prin extrapolare că aşa cum la baza relaţiei dintre creştini stă iubirea tot aşa şi la baza întemeierii unei familii trebuie să stea tot iubirea care mai apoi să stabilească şi comuniunea de adevărată trăire creştină.
De aceea am considerat că e binevenit încă un scurt comentariu pe această temă despre care s-a mai scris şi s-a vorbit atât de mult, dat fiind contexul în care ne aflăm anul acesta care este închinat Sfintelor Taine a Botezului şi a Cununiei.
Încă din perioada Vechiului Testament se vorbeşte atât de frumos despre ajutorul şi folosul reciproc al celor doi care se unesc pentru a întemeia o familie: mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor; căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui; dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice !
Ajungând în perioada Noului Testament vedem cum Hristos întăreşte din nou legătura căsătoriei dintre bărbat şi femeie şi o înalţă, din ordinea naturii, în ordinea harului, învăluind-o, prin participarea Sa la nunta de la Cana, în ambianţa harică ce iradia din Persoana Sa. Săvârşind acolo cea dintâi minune, prin puterea Sa mai presus de fire şi dând perechii ce se căsătorea să bea din vinul iubirii entuziaste turnate de El prin harul Său, El vrea să arate că începe înălţarea vieţii omeneşti în ordinea harului de la întărirea şi înalţarea căsătoriei .
În învăţătura noastră de credinţă creştină se spune despre Sfânta Taină a Cununiei că este un act sfânt, de origine dumnezeiască , în care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh, unui bărbat şi unei femei ce se unesc liber în căsătorie, care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică .
Părintele Dumitru Stăniloae explică foarte frumos în Dogmatica sa vorbind despre rolul iubirii în familia creştină: căsătoria începe cu o iubire în care se sintetizează atracţia trupească şi cea spirituală, cu o iubire în care fiecare preţuieşte taina celuilalt şi afirmă în iubirea sa disponibilităţi nelimitate de a-l respecta ca persoană, de a accepta toate jertfele şi oboselile pentru el. Dar sinteza acestei iubiri totale iniţiale e o legătură ce se actualizează în fapte, aspectul spiritual căpătând un loc tot mai important în ea. Fiecare din cei doi se înscrie în fiinţa sa tot mai multe semne de atenţie, de înţelegere, de slujire şi de jertfire din partea celuilalt, iar aceasta îi leagă tot mai strâns, îi fac să se cunaoscă şi să se preţuiască tot mai mult, iar această memorie spirituală vie, care înalţă pe fiecare din cei doi ca persoană, înălţându-l pe unul prin celălalt, face să se penetreze de tot mai multă spiritualitate şi familiaritate actele lor de iubire trupească .
Teologia patristică, defineste căsătoria ca fiind actul de întemeiere a familiei, unirea a două persoane – bărbat şi femeie – într-o singură fiinţă, o singură substanţă, adică unirea într-un trup şi un suflet, rămânând totuşi două persoane. Iubirea care uneşte cele două persoane casătorite, reflectă taina unităţii divine.
Aşadar iubirea şi comuniunea dintr-o familie creştină este de dorit să se asemene cu cea care există între Hristos şi Biserică.
Când vorbim de comuniune sfântă în familie observăm în zilele noastre că aceasta se realizează tot mai greu ba mai mult se deteriorează pe zi ce trece. Soţii continuă să se înstrăineze unul de celălalt, părinţii se îndepărtează de copii şi copii de părinţi. Şi de fapt mulţi nu-şi dau seama că nu numai familia modernă este o problemă, ci şi modul de viaţă modern .
În încheierea acestui articol vă voi aminti de câteva idei care mi-au rămas în minte de la Înalt Preasfinţitul Andrei Andreicuţ care spunea într-o predică a sa, rostită la radio că ceea ce îi lipseşte cel mai mult unei familii moderne este trăirea creştină.
Viaţa creştină presupune ca membrii familiei să aibă un duhovnic şi să facă patru lucruri împreună: să se roage împreună acasă, să stea la masă împreună, să participe Duminica împreună la Sfânta Liturghie şi să iasă tot împreună la o destindere agreabilă.
Aceste lucruri deşi pentru unii vor părea banale ele pot reprezenta o soluţie pentru criza în care se află familia la începutul mileniului trei a adăugat sfinţia sa în încheierea cuvântului său.
Familia este un oficiu înalt al respectului, al demnităţii, al libertăţii interioare, al seninătăţii constructive. Mediul familial oferă siguranţă, linişte, afecţiune, seninătate, care constituie o atmosferă prielnică pentru o dezvoltare normală şi echilibrată .
Atâta timp cât se vor urmări atingerea acestor obiective mai sus amintite şi se va avea în vedere iubirea şi comuniunea care trebuie să stea la baza familiei creştine cu siguranţă vom avea certitudinea că am înţeles ce înseamnă adevărata vieţuire creştină în familie şi societate.
PR. DĂNUT NOAPTEŞ
PAROHIA SF. IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA, PROTOIERIA CĂLĂRAŞI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu