Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiasca pomenire a ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către El, şi poţi să izbăvesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă lui Dumnezeu…(ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR. 3
CE TREBUIE SĂ FACEM DUPĂ CE AM INTRAT ÎN SFÂNTA BISERICĂ
A sosit ziua noastră de odihnă, Duminica, fraţi creştini, este o zi de mare Praznic Împărătesc sau ziua unui Sfânt şi la Biserică este slujbă mare e bine de ştiut că atunci când ajungem în sfântul locaş de la început este plăcut înaintea lui Dumnezeu să respectăm o anumită rânduială de închinare pe la sfintele icoane. În rândurile care urmează mi-am propus să vă reamintesc pe scurt această rânduială lăsată de Sfinţiţii părinţi din vremurile mai de demult. Tot în scrierile lor găsim şi următorul sfat de care e bine să ţinem seama foarte mult. Ei ne îndeamnă ca atunci când venim mai târziu la Sfintele slujbe să nu mai deranjăm pe cei din jurul nostru mergând prin faţa lor să sărutăm cât mai multe icoane şi aşa să facem sminteală şi tulburare ci e mai bine să ocupăm locul pe care îl găsim mai liber şi să ne concentrăm la rugăciune, urmând ca la sfârşit, dacă dorim să continuăm rânduiala de închinare şi apoi să plecăm în pace spre casele noastre mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Aşadar, Biserica este locul în care venim să vorbim cu Dumnezeu şi nu cu cei din jurul nostru. Este şi locul în care ne bucurăm că ne revedem după o săptămână de muncă şi am venit cu mic cu mare să dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ce ne dă, dar aceste momente ar trebui să aibă loc la sfârşitul slujbei şi în afara Casei lui Dumnezeu. Aceste rugăciuni pe care le voi aminti în continuare e bine ca cei care au râvnă şi dragoste pentru Dumnezeu să le ştie, bine este şi pentru cei care nu le pot învăţa dar se vor comporta frumos în Biserică aşa cum se cere unui adevărat creştin. La intrarea în Biserică vom rosti rugăciunea: "Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl şi pe Fiul si pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!“. După ce am intrat în Biserică, trebuie să ne oprim sub policandrul din naos ca sa facem trei metanii sau închinăciuni după puterea fiecăruia. După cele trei închinări, ne îndreptam spre tetrapodul din partea dreaptă, pe care se află icoana hramului bisericii, a sfântului zilei, ori a Învierii. Minunat ar fi ca după ce am făcut două metanii, sa rostim troparul sfântului sau al praznicului. Sărutăm icoana şi mai facem o metanie.
Ajuns la icoana împărătească a Mântuitorului, pe catapeteasmă, rostim următoarea rugăciune: "Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Care ai venit sa mântuieşti lumea.Amin!“
Sărutăm icoanele din dreapta şi ne retragem sub policandrul din naos, fără a trece prin faţa Uşilor Împărăteşti. De aici mergem în stânga, la icoana Maicii Domnului, şi spunem următoarea rugăciune: "Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ţi puterea ta, ca totdeauna. Căci nadăjduind întru tine îţi strigăm, cum oarecând ţi-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fără de trup: Fecioară bucură-te!“. Sărutăm icoanele din partea stângă şi revenim sub policandru, unde facem alte trei metanii sau închinăciuni.
Dacă în biserică sunt prezente în pronaos iconostase, mergem să ne închinăm la icoanele de acolo. După ce ne-am închinat în faţa acestor icoane, ne îndreptam spre sfintele moaşte (dacă biserica pastrează sfinte moaşte).
La ieşirea din Biserică, facem trei metanii spre sfântul altar şi rostim: "Doamne, Dumnezeul meu, Ţie-Ţi încredinţez toată viaţa mea şi pe Tine Te rog: apără-mă, mântuieşte-mă şi fă-mă părtaş îndurării Tale, dă-mi îndreptare vieţii şi purtare înţeleaptă, dăruieşte-mi sfârsit creştinesc, cinstit si paşnic şi mă fereşte de toată răutatea şi bântuirea potrivnicului. Iar în ziua temutei Tale judecăţi să-mi fii blând mie, robului Tău, şi să mă numeri cu oile cele alese de-a dreapta Ta, ca împreună cu acestea să Te slăvesc în veci. Amin Fiecare creştin e bine să ştie pentru ce a venit la Sfânta Biserică, pentru a se ruga în linişte şi a cânta atât cât poate la sfânta Liturghie şi nu pentru a vorbi cu timp şi fără timp cu cel de lângă el deranjând pe cei care chiar vor să simtă că sunt în Casa lui Dumnezeu.
Un părinte spunea într-un cuvânt al său: frate creştine aşa cum tu vrei să fie linişte perfectă atunci când vrei să te odihneşti în patul tău, aceeaşi linişte îşi doreşte şi Bunul Dumnezeu să o păstrezi când ai păşit pragul Sfintei Biserici.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
ROSTUL POMENIRILOR DE TOAMNĂ ALE CELOR ADORMIŢI
Venirea unui nou anotimp aduce întotdeauna şi schimbarea stărilor şi dispoziţiei noastre pentru rugăciune. De aceea Sfânta noastră Biserică a rânduit ca în perioada aceasta de toamnă să ne aducem aminte mai mult decât în restul anului de cei care nu mai sunt printre noi şi să le facem parastase în amintirea lor. Deoarece noi nu ştim care dintre aceştia au trecut din starea de păcat şi suferinţă spre fericirea veşnică avem datoria să ne rugăm în continuare pentru toţi din neamul nostru. Faptul că amintim pe toţi cei adormiţi din familiile noastre făcând o pomenire generală a lor arată că nu i-am uitat că îi respectăm, că le păstrăm memoria vie şi suntem adevărate exemple pentru copiii noştri care vor învăţa să ducă tradiţia mai departe. Adunarea laolaltă a celor adormiţi pe un pomelnic şi prezenţa celor vii la masa care se face în amintirea lor arată că păstrăm comuniunea cu aceştia şi ne arătăm credinţa în învierea acestora la sfârşitul lumii şi aşteptăm întâlnirea cu ei, de aceea îî numim şi adormiţi noi creştinii şi nu morţi.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPIII
Dragi copii, iubite cititoare şi cititori am cules pentru numărul acesta al Buletinului Parohiei noastre o istorioară plină de învăţături atât pentru cei mici dar şi pentru cei mari pe care sper să o citiţi cu multă plăcere.
CEI DOI VECINI Un ţăran cam rău la suflet a găsit într-o zi pe păşunea sa vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său următoarele cuvinte: - Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit ?
A doua zi, însă, vecinul cel dintâi găsi şi el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul şi a reparat gardul, după care a luat frumos oile si le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i: - Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat şi ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc şi altă dată în curtea mea, să ştii că am sa fac la fel: am să le port de grijă si am sa ţi le aduc nevătămate acasa la tine.
- Îţi mulţumesc i-a răspuns ţăranul - puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama că eu am greşit. Vei vedea ca a doua oară nu se va mai întâmpla la fel!
Si, într-adevar, ţăranul s-a ţinut de cuvânt.
Când vrei să-i arăţi cuiva ca a greşit, nu trebuie sa o faci cu răutate, ci cu blândete şi răbdare şi, atunci, cu siguranţă, vei reuşi. "Învăţătura din constrângere nu e făcută să ramână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvointă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna."
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Rubrică realizată după site-ul www.crestinortodox.ro
Mulţumim tuturor pentru încurajare şi gândurile bune primite atât pe email cât şi verbal!
Redacţia
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon contact: 0751277000
Email: parinteledaniel2009@yahoo.com
marți, 12 octombrie 2010
Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiasca pomenire a ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către El, şi poţi să izbăvesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă lui Dumnezeu…(ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR. 2
Rolul Bisericii în viaţa tinerilor şi nu numai...
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi că Împărăţia cerurilor este a acelora ca ei (Matei capitolul 19, versetul 24).
Lăsaţi copiii şi îndemnaţii să vină la Biserică! Le spunem părinţilor şi bunicilor, preoţii şi profesorii de religie. De ce trebuie să le urmăm îndemnul? Pentru că educaţia creştină a Bisericii urmăreşte realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea tânărului o permanentă purificare de patimi şi o creştere în virtuţi.
Acest lucru se realizează prin participarea activă a creştinului la activităţile Bisericii, în primul rând la cele cu caracter spiritual.
Prin educaţia creştină a tânărului se urmăreşte formarea şi perfectarea a două componente de bază: sufletul şi trupul.
Biserica este o comunitate a oamenilor reunită în jurul unor valori comune pentru a le celebra, întări şi transmite mai departe. În tradiţia creştină, Biserica este Trupul lui Iisus în lume.
Nu există mântuire în afara Bisericii, aşa cum nu există o educaţie desăvârşită în afara Bisericii.
Biserica oferă creştinului un model de purtare în persoana
Mântuitorului Iisus Hristos cu un puternic impact asupra tineretului.
În Biserică ne regăsim liniştea interioară şi tot aici învăţăm să devenim mai buni în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu.
Biserica continuă educaţia începută în familie şi urmăreşte să dezvolte virtutea iubirii, iubire care nu este îndreptată numai spre prieten ci şi spre duşman.
Slujbele din Biserică au ca scop de a aduna creştinii la un loc şi de ai ajuta să înţeleagă că fac parte dintr-o comunitate, că nu sunt singuri în suferinţa sau bucuria lor şi că se pot simţi mult mai bine sufleteşte dacă se vor menţine în această comuniune frăţească.
De asemenea tinerii creştini trebuie să înţeleagă că preotul este cel care le poate fi alături atunci când ei consideră că nu mai găsesc rezolvare la problemele pe care le întâmpină cu un sfat şi mai ales cu rugăciunea.
Mântuitorul Iisus Hristos a suferit moarte pe Cruce, nu numai pentru bătrânii care vin la Biserică duminică de duminică şi îi arată respectul cuvenit ci pentru noi toţi care ne numim creştini, de aceea să stăm un pic pe gânduri fiecare şi să încercăm să facem o mică schimbare în viaţa noastră.
Aceasta constă în a ne propune să venim măcar o dată pe lună la Sfânta Biserică la întâlnirea cu Hristos şi nu doar de Sfintele Paşti aşa cum se întâmplă în general.
Numai făcând aşa vom avea convingerea că am făcut ceea ce trebuia în aceasă viaţă trecătoare pe acest pământ şi vom fi siguri că ne vom bucura alături de Dumnzeu şi de Sfinţii săi când vom pleca de aici spre veşnicie.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Ce este parastasul?
Credinţa noastră creştină ne învaţă că viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele pământeşti. Din acest motiv, nu trebuie să uităm pe cei adormiţi după înmormântare, ci să îi pomenim mereu, să ne rugăm şi să mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.
Cât suntem pe acest pământ putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm, să facem bine şi tot ceea ce ne cere datoria noastră de buni creştini. Imediat ce murim, însă nu mai putem face nimic pentru acestea.
Există însă posibilitatea ca cei care rămân pe pământ să se roage pentru sufletul celui care a plecat dintre noi. În slujba înmormântării însă aflăm de un îndemn, o poruncă morală, de la cel răposat pentru cei prezenţi:...vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii (Slava de la slujba înmormântării).
Slujba care se face pentru cei adormiţi se numeşte parastas, în limba greacă parastasis - a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva – şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Rostul parastaselor este următorul:
√ La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi;
√ La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri“;
√ La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“;
√ La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;
√ La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo.
√ În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
La aceste zile de pomenire individuală a celor răposaţi, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi, numită şi Moşii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moşii de vară, la care tradiţia a adaugat şi Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paştele blajinilor (luni după Duminica Tomei) şi Joia Înălţării, în special pentru eroi, ca şi ziua hramului bisericii.
Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie şi profundă comuniune cu cei răposaţi. Ele trebuie respectate şi cultivate, căci prin aceasta întreţinem vii cultul morţilor şi pomenirea lor.
În acelaşi timp, pomenirea morţilor este un moment de reflecţie şi pentru fiecare dintre noi. Fără îndoială, moartea este cel mai sigur şi totodată cutremurător eveniment din viaţa noastră. Fireşte, ar trebui să o avem în vedere şi să ne facem probleme. Nimeni nu a semnat un contract cu viaţa pământească pentru prelungirea acesteia. Prin gândul la moarte, gravat adânc în sufletul nostru, vom fi mai îndreptaţi şi mai realişti. Putem deveni alţi oameni. Mai buni! PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPII
În numărul acesta dragi copii am ales pentru voi o povestioară culeasă din scrierile Părintelui Paisie Aghioritul. Supermarketul lui Dumnezeu
Înainte cu mult timp mergeam cu Autobuzul vieții. Și într-o zi am văzut o plăcuță pe care scria: SUPERMARKETUL LUI DUMNEZEU. Și am rămas surprins! Când m-am apropiat, ușa s-a deschis larg și m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat lucrătorii angajați. Și m-am umplut iarăși de uimire. Erau îngerași! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind și mi-a dat un coș. “Cumpără cu înțelepciune tot ce dorești!” mi-a zis.
Erau acolo de toate. Întâi de toate am pus în coșul meu multă Răbdare, prețioasa Iubire și Înțelegere. M-am gândit: “Acestea îți trebuie mereu, oriunde te-ai duce”. În continuare am luat o sacoșă de Înțelepciune și două sacoșe de Credință. Sfântul Duh era peste tot și L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puțin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. “Îmi trebuie însă și Binecuvântare, Smerenie și Recunoștință”, am gândit eu. Le-am procurat și pe acestea.
În sfârșit, m-am apropiat de casă pentru plată. Când am înaintat, însă am văzut și Rugăciunea și Înfrânarea. Sigur aveam nevoie de amândouă, pentru că știam că, odată ieșit din magazin, aveam să întâlnesc păcatul. Pacea și Bucuria, precum și Doxologia erau în ultimul raft.
Deci m-am apropiat de casă și l-am întrebat pe înger:
- Cât datorez?
Acela a zâmbit și mi-a răspuns cu simplitate:
- Ai luat toate câte ți-au trebuit?
- Da, i-am zis. Cât datorez?
A surâs și mi-a zis din nou:
- Suma este plătită de mult. A plătit-o Hristos Cel Întrupat, Cel Răstignit, Cel Înviat!
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Mulţumim tuturor pentru încurajare şi gândurile bune primite atât pe mail cât şi verbal!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
Mail: parinteledaniel2009@yahoo.com
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR. 2
Rolul Bisericii în viaţa tinerilor şi nu numai...
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi că Împărăţia cerurilor este a acelora ca ei (Matei capitolul 19, versetul 24).
Lăsaţi copiii şi îndemnaţii să vină la Biserică! Le spunem părinţilor şi bunicilor, preoţii şi profesorii de religie. De ce trebuie să le urmăm îndemnul? Pentru că educaţia creştină a Bisericii urmăreşte realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea tânărului o permanentă purificare de patimi şi o creştere în virtuţi.
Acest lucru se realizează prin participarea activă a creştinului la activităţile Bisericii, în primul rând la cele cu caracter spiritual.
Prin educaţia creştină a tânărului se urmăreşte formarea şi perfectarea a două componente de bază: sufletul şi trupul.
Biserica este o comunitate a oamenilor reunită în jurul unor valori comune pentru a le celebra, întări şi transmite mai departe. În tradiţia creştină, Biserica este Trupul lui Iisus în lume.
Nu există mântuire în afara Bisericii, aşa cum nu există o educaţie desăvârşită în afara Bisericii.
Biserica oferă creştinului un model de purtare în persoana
Mântuitorului Iisus Hristos cu un puternic impact asupra tineretului.
În Biserică ne regăsim liniştea interioară şi tot aici învăţăm să devenim mai buni în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu.
Biserica continuă educaţia începută în familie şi urmăreşte să dezvolte virtutea iubirii, iubire care nu este îndreptată numai spre prieten ci şi spre duşman.
Slujbele din Biserică au ca scop de a aduna creştinii la un loc şi de ai ajuta să înţeleagă că fac parte dintr-o comunitate, că nu sunt singuri în suferinţa sau bucuria lor şi că se pot simţi mult mai bine sufleteşte dacă se vor menţine în această comuniune frăţească.
De asemenea tinerii creştini trebuie să înţeleagă că preotul este cel care le poate fi alături atunci când ei consideră că nu mai găsesc rezolvare la problemele pe care le întâmpină cu un sfat şi mai ales cu rugăciunea.
Mântuitorul Iisus Hristos a suferit moarte pe Cruce, nu numai pentru bătrânii care vin la Biserică duminică de duminică şi îi arată respectul cuvenit ci pentru noi toţi care ne numim creştini, de aceea să stăm un pic pe gânduri fiecare şi să încercăm să facem o mică schimbare în viaţa noastră.
Aceasta constă în a ne propune să venim măcar o dată pe lună la Sfânta Biserică la întâlnirea cu Hristos şi nu doar de Sfintele Paşti aşa cum se întâmplă în general.
Numai făcând aşa vom avea convingerea că am făcut ceea ce trebuia în aceasă viaţă trecătoare pe acest pământ şi vom fi siguri că ne vom bucura alături de Dumnzeu şi de Sfinţii săi când vom pleca de aici spre veşnicie.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Ce este parastasul?
Credinţa noastră creştină ne învaţă că viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele pământeşti. Din acest motiv, nu trebuie să uităm pe cei adormiţi după înmormântare, ci să îi pomenim mereu, să ne rugăm şi să mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.
Cât suntem pe acest pământ putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm, să facem bine şi tot ceea ce ne cere datoria noastră de buni creştini. Imediat ce murim, însă nu mai putem face nimic pentru acestea.
Există însă posibilitatea ca cei care rămân pe pământ să se roage pentru sufletul celui care a plecat dintre noi. În slujba înmormântării însă aflăm de un îndemn, o poruncă morală, de la cel răposat pentru cei prezenţi:...vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii (Slava de la slujba înmormântării).
Slujba care se face pentru cei adormiţi se numeşte parastas, în limba greacă parastasis - a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva – şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Rostul parastaselor este următorul:
√ La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi;
√ La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri“;
√ La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“;
√ La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;
√ La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo.
√ În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
La aceste zile de pomenire individuală a celor răposaţi, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi, numită şi Moşii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moşii de vară, la care tradiţia a adaugat şi Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paştele blajinilor (luni după Duminica Tomei) şi Joia Înălţării, în special pentru eroi, ca şi ziua hramului bisericii.
Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie şi profundă comuniune cu cei răposaţi. Ele trebuie respectate şi cultivate, căci prin aceasta întreţinem vii cultul morţilor şi pomenirea lor.
În acelaşi timp, pomenirea morţilor este un moment de reflecţie şi pentru fiecare dintre noi. Fără îndoială, moartea este cel mai sigur şi totodată cutremurător eveniment din viaţa noastră. Fireşte, ar trebui să o avem în vedere şi să ne facem probleme. Nimeni nu a semnat un contract cu viaţa pământească pentru prelungirea acesteia. Prin gândul la moarte, gravat adânc în sufletul nostru, vom fi mai îndreptaţi şi mai realişti. Putem deveni alţi oameni. Mai buni! PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPII
În numărul acesta dragi copii am ales pentru voi o povestioară culeasă din scrierile Părintelui Paisie Aghioritul. Supermarketul lui Dumnezeu
Înainte cu mult timp mergeam cu Autobuzul vieții. Și într-o zi am văzut o plăcuță pe care scria: SUPERMARKETUL LUI DUMNEZEU. Și am rămas surprins! Când m-am apropiat, ușa s-a deschis larg și m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat lucrătorii angajați. Și m-am umplut iarăși de uimire. Erau îngerași! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind și mi-a dat un coș. “Cumpără cu înțelepciune tot ce dorești!” mi-a zis.
Erau acolo de toate. Întâi de toate am pus în coșul meu multă Răbdare, prețioasa Iubire și Înțelegere. M-am gândit: “Acestea îți trebuie mereu, oriunde te-ai duce”. În continuare am luat o sacoșă de Înțelepciune și două sacoșe de Credință. Sfântul Duh era peste tot și L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puțin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. “Îmi trebuie însă și Binecuvântare, Smerenie și Recunoștință”, am gândit eu. Le-am procurat și pe acestea.
În sfârșit, m-am apropiat de casă pentru plată. Când am înaintat, însă am văzut și Rugăciunea și Înfrânarea. Sigur aveam nevoie de amândouă, pentru că știam că, odată ieșit din magazin, aveam să întâlnesc păcatul. Pacea și Bucuria, precum și Doxologia erau în ultimul raft.
Deci m-am apropiat de casă și l-am întrebat pe înger:
- Cât datorez?
Acela a zâmbit și mi-a răspuns cu simplitate:
- Ai luat toate câte ți-au trebuit?
- Da, i-am zis. Cât datorez?
A surâs și mi-a zis din nou:
- Suma este plătită de mult. A plătit-o Hristos Cel Întrupat, Cel Răstignit, Cel Înviat!
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Mulţumim tuturor pentru încurajare şi gândurile bune primite atât pe mail cât şi verbal!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
Mail: parinteledaniel2009@yahoo.com
Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiasca pomenire a ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către El, şi poţi să izbăvesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă lui Dumnezeu…(ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
I INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR.1
ARGUMENT
Iubiţi cititori sau cititoare, tineri sau vârstnici, adolescenţi sau copii, cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi începem să vă punem la dispoziţie, un mic dar, nu de pâine şi de bucate, ci de cuvânt, care să completeze în aceste vremuri grele de criză prin care trecem cu toţii, foamea şi setea sufletului, pe care nimeni şi nimic nu o poate astâmpăra decât cel care ne-a făcut pe această lume: Tatăl nostru Dumnezeu.
Ne propunem prin acest Buletin parohial să punem la dispoziţie câteva vitamine, necesare sufletului, care sa îl ajute să facă mai uşor faţă ispitelor acestei vieţi agitate şi cu credinţă din ce în ce mai slabă.
Aşadar, aşternem pe aceste pagini câteva informaţii şi sfaturi după vârsta şi nevoile fiecăruia dintre dumneavoastră.
Toate acestea nadăjduim că te vor ajuta să descoperi comoara cea de mult preţ pe care să o exploatăm cu cât mai mult folos şi dacă n-o avem, să o dorim şi să o cerem de la Dumnezeu.
Sperăm că oricine ai fi şi oriunde te-ai afla, ştiind sau neştiind de Dumnezeu şi de Biserică, să reuşim puţin să te punem pe gânduri, să-ţi amintim că nu eşti veşnic pe acest pământ şi să îţi doreşti să afli cât mai multe lucruri despre credinţa primită de la moşii şi strămoşii noştri.
Iar ultima dorinţă ar fi aceea de a te invita să participi la sfintele slujbe, în special la Sfânta Liturghie şi aţi dori să te uneşti într-un final cu Hristos prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Rolul Postului în viaţa credincioşilor
Postul, aşa cum este înţeles din punct de vedere creştin se referă la abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt. Aceste reţineri de la anumite alimente şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc.
Postul este de origine şi de instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, aproape în toate religiile şi la toate popoarele. Însă unii Sfinţi Părinţi ca Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur vorbesc despre el ca avându-şi originea în Rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
În Noul Testament se vorbeşte despre Mântuitorul Iisus Hristos, care s-a retras în pustie, unde a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei, capitolul 4, versetul 2; Luca, capitolul 4, versetul 2) învăţându-ne astfel ce este Postul prin Însuşi exemplul Său şi desăvârşindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca şi a modului în care trebuie să fie practicat (Matei capitolul 6, versetele 16-18), de asemenea îl recomandă ca fiind mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei capitolul 17, versetul 21, Marcu capitolul 9, versetul 29).
Venind mai aproape de zilele noastre trebuie să spunem că există personalităţi mai mult sau mai puţin avizate care susţin că posturile creştine sunt cam lungi şi cam aspre şi greu de ţinut pe toată perioada lor.
Însă aceste voci sunt puţine în comparaţie cu numărul mare de credincioşi care ştiu că postul este o faptă bineplăcută lui Dumnezeu, un mijloc de a scăpa de anumite patimi, un act prin care ne dăruim Lui, o jertfă consimţită pentru preamărirea lui Dumnezeu, un mijloc de a ne controla poftele, o renunţare de bună voie la unele plăceri şi desfătări trupeşti pe un anumit timp, toate acestea cu scopul desăvârşirii morale a creştinului.
Părintele profesor Ioan Zăgrean spunea despre Postul creştin că este un exerciţiu de înfrânare a poftelor şi patimilor din om, un mijloc de dobândire a stăpânirii de sine prin întărirea voinţei şi practicarea virtuţii, un mijloc de pocăinţă, de desprindere şi purificare a omului de tot ceea i se opune şi îl îndepărtează de dobândirea propriei sale mântuiri.
Concluzionând cele câteva gânduri de până aici trebuie să reţinem că postul este recomandat de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi el ne ajută să urcăm mai uşor treptele desăvârşirii spre fericirea veşnică.
IMPORTANŢA BOTEZULUI CASEI CREŞTINULUI
Încă din cele mai vechi timpuri Biserica noastră a rânduit ca preoţii să meargă şi să sfinţească casele oamenilor prin stropire cu apa sfinţită sau aghiasmă aşa cum este cunoscută ea în popor.
Este ştiut faptul că există două rânduieli de slujbe prin care sunt sfinţite casele, care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc.
Prima rânduială se referă la slujba Sfeştaniei care trebuie să se facă cel puţin o dată în fiecare an şi stropirile cu aghiasmă care se fac pe parcursul unui an în funcţie de obiceiul locului.
Este bine să reţinem că apa cu care preotul vă stropeşte casa poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când se face sfinţirea apei, preotul se roagă ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnzeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea păcatelor.
Ideea cu care trebuie să rămânem în minte este aceea ca stropirea casei cu apă sfinţită alungă duhurile cele rele şi aduce pace şi armonie între creştini.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPII
Dragi copii, această rubrică vă este dedicată vouă. Ne-am gândit să vă spunem de fiecare dată câte o poveste din viaţa unui sfânt. Astăzi am ales o întâmplare din viaţa Sfântului Macarie Alexandrinul. Este vorba de: DARUL HIENEI
Stătea odată în curtea dinaintea chiliei sfântul Macarie Alexandrinul şi vorbea fraţilor cele de folos. Şi iată o hienă, fiară sălbatică, purtând cu sine puiul ei orb, l-a adus la picioarele sfântului. Iar el, luând puiul, l-a binecuvântat şi punând scuipat pe ochii lui, l-a făcut să vadă. Apoi hiena, luându-şi puiul tămăduit, a ieşit afară. Iar a doua zi de dimineaţă, cu mare grabă, ea a adus fericitului o piele mare de oaie. Iar sfântul a zis către ea: - Să ştii că nu primesc din furtişag. Deci ea, plecându-şi capul a ieşit din ogradă. Mai apoi, sfântul a dat pielea sfintei Melania Romana, numind-o ea “darul hienei”.
Şi noi, aşadar, să nu uităm niciodată să fim recunoscători şi să mulţumim celor care ne fac bine, iar sfântului Macarie să-i mulţumim pentru această minune rugându-l aşa: Sfinte Părinte Macarie, alungă din inima noastră orice răutate şi sădeştene în minte dragoste şi recunoştinţă pen-tru toţi binefăcătorii noştri.
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Vă dorim un Post binecuvântat de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
*Aşteptăm părerile şi sugestiile dumneavoastră referitoare la această iniţiativă a noastră la adresa de email:
parinteledaniel2009@yahoo.com
BULETINUL PAROHIEI
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
I INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR.1
ARGUMENT
Iubiţi cititori sau cititoare, tineri sau vârstnici, adolescenţi sau copii, cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi începem să vă punem la dispoziţie, un mic dar, nu de pâine şi de bucate, ci de cuvânt, care să completeze în aceste vremuri grele de criză prin care trecem cu toţii, foamea şi setea sufletului, pe care nimeni şi nimic nu o poate astâmpăra decât cel care ne-a făcut pe această lume: Tatăl nostru Dumnezeu.
Ne propunem prin acest Buletin parohial să punem la dispoziţie câteva vitamine, necesare sufletului, care sa îl ajute să facă mai uşor faţă ispitelor acestei vieţi agitate şi cu credinţă din ce în ce mai slabă.
Aşadar, aşternem pe aceste pagini câteva informaţii şi sfaturi după vârsta şi nevoile fiecăruia dintre dumneavoastră.
Toate acestea nadăjduim că te vor ajuta să descoperi comoara cea de mult preţ pe care să o exploatăm cu cât mai mult folos şi dacă n-o avem, să o dorim şi să o cerem de la Dumnezeu.
Sperăm că oricine ai fi şi oriunde te-ai afla, ştiind sau neştiind de Dumnezeu şi de Biserică, să reuşim puţin să te punem pe gânduri, să-ţi amintim că nu eşti veşnic pe acest pământ şi să îţi doreşti să afli cât mai multe lucruri despre credinţa primită de la moşii şi strămoşii noştri.
Iar ultima dorinţă ar fi aceea de a te invita să participi la sfintele slujbe, în special la Sfânta Liturghie şi aţi dori să te uneşti într-un final cu Hristos prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Rolul Postului în viaţa credincioşilor
Postul, aşa cum este înţeles din punct de vedere creştin se referă la abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt. Aceste reţineri de la anumite alimente şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc.
Postul este de origine şi de instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, aproape în toate religiile şi la toate popoarele. Însă unii Sfinţi Părinţi ca Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur vorbesc despre el ca avându-şi originea în Rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
În Noul Testament se vorbeşte despre Mântuitorul Iisus Hristos, care s-a retras în pustie, unde a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei, capitolul 4, versetul 2; Luca, capitolul 4, versetul 2) învăţându-ne astfel ce este Postul prin Însuşi exemplul Său şi desăvârşindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca şi a modului în care trebuie să fie practicat (Matei capitolul 6, versetele 16-18), de asemenea îl recomandă ca fiind mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei capitolul 17, versetul 21, Marcu capitolul 9, versetul 29).
Venind mai aproape de zilele noastre trebuie să spunem că există personalităţi mai mult sau mai puţin avizate care susţin că posturile creştine sunt cam lungi şi cam aspre şi greu de ţinut pe toată perioada lor.
Însă aceste voci sunt puţine în comparaţie cu numărul mare de credincioşi care ştiu că postul este o faptă bineplăcută lui Dumnezeu, un mijloc de a scăpa de anumite patimi, un act prin care ne dăruim Lui, o jertfă consimţită pentru preamărirea lui Dumnezeu, un mijloc de a ne controla poftele, o renunţare de bună voie la unele plăceri şi desfătări trupeşti pe un anumit timp, toate acestea cu scopul desăvârşirii morale a creştinului.
Părintele profesor Ioan Zăgrean spunea despre Postul creştin că este un exerciţiu de înfrânare a poftelor şi patimilor din om, un mijloc de dobândire a stăpânirii de sine prin întărirea voinţei şi practicarea virtuţii, un mijloc de pocăinţă, de desprindere şi purificare a omului de tot ceea i se opune şi îl îndepărtează de dobândirea propriei sale mântuiri.
Concluzionând cele câteva gânduri de până aici trebuie să reţinem că postul este recomandat de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi el ne ajută să urcăm mai uşor treptele desăvârşirii spre fericirea veşnică.
IMPORTANŢA BOTEZULUI CASEI CREŞTINULUI
Încă din cele mai vechi timpuri Biserica noastră a rânduit ca preoţii să meargă şi să sfinţească casele oamenilor prin stropire cu apa sfinţită sau aghiasmă aşa cum este cunoscută ea în popor.
Este ştiut faptul că există două rânduieli de slujbe prin care sunt sfinţite casele, care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc.
Prima rânduială se referă la slujba Sfeştaniei care trebuie să se facă cel puţin o dată în fiecare an şi stropirile cu aghiasmă care se fac pe parcursul unui an în funcţie de obiceiul locului.
Este bine să reţinem că apa cu care preotul vă stropeşte casa poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când se face sfinţirea apei, preotul se roagă ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnzeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea păcatelor.
Ideea cu care trebuie să rămânem în minte este aceea ca stropirea casei cu apă sfinţită alungă duhurile cele rele şi aduce pace şi armonie între creştini.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
CUVÂNT PENTRU COPII
Dragi copii, această rubrică vă este dedicată vouă. Ne-am gândit să vă spunem de fiecare dată câte o poveste din viaţa unui sfânt. Astăzi am ales o întâmplare din viaţa Sfântului Macarie Alexandrinul. Este vorba de: DARUL HIENEI
Stătea odată în curtea dinaintea chiliei sfântul Macarie Alexandrinul şi vorbea fraţilor cele de folos. Şi iată o hienă, fiară sălbatică, purtând cu sine puiul ei orb, l-a adus la picioarele sfântului. Iar el, luând puiul, l-a binecuvântat şi punând scuipat pe ochii lui, l-a făcut să vadă. Apoi hiena, luându-şi puiul tămăduit, a ieşit afară. Iar a doua zi de dimineaţă, cu mare grabă, ea a adus fericitului o piele mare de oaie. Iar sfântul a zis către ea: - Să ştii că nu primesc din furtişag. Deci ea, plecându-şi capul a ieşit din ogradă. Mai apoi, sfântul a dat pielea sfintei Melania Romana, numind-o ea “darul hienei”.
Şi noi, aşadar, să nu uităm niciodată să fim recunoscători şi să mulţumim celor care ne fac bine, iar sfântului Macarie să-i mulţumim pentru această minune rugându-l aşa: Sfinte Părinte Macarie, alungă din inima noastră orice răutate şi sădeştene în minte dragoste şi recunoştinţă pen-tru toţi binefăcătorii noştri.
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Vă dorim un Post binecuvântat de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
*Aşteptăm părerile şi sugestiile dumneavoastră referitoare la această iniţiativă a noastră la adresa de email:
parinteledaniel2009@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)