Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiasca pomenire a ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către El, şi poţi să izbăvesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă lui Dumnezeu…(ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR. 2

Rolul Bisericii în viaţa tinerilor şi nu numai...
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi că Împărăţia cerurilor este a acelora ca ei (Matei capitolul 19, versetul 24).

Lăsaţi copiii şi îndemnaţii să vină la Biserică! Le spunem părinţilor şi bunicilor, preoţii şi profesorii de religie. De ce trebuie să le urmăm îndemnul? Pentru că educaţia creştină a Bisericii urmăreşte realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea tânărului o permanentă purificare de patimi şi o creştere în virtuţi.
Acest lucru se realizează prin participarea activă a creştinului la activităţile Bisericii, în primul rând la cele cu caracter spiritual.
Prin educaţia creştină a tânărului se urmăreşte formarea şi perfectarea a două componente de bază: sufletul şi trupul.
Biserica este o comunitate a oamenilor reunită în jurul unor valori comune pentru a le celebra, întări şi transmite mai departe. În tradiţia creştină, Biserica este Trupul lui Iisus în lume.
Nu există mântuire în afara Bisericii, aşa cum nu există o educaţie desăvârşită în afara Bisericii.
Biserica oferă creştinului un model de purtare în persoana

Mântuitorului Iisus Hristos cu un puternic impact asupra tineretului.

În Biserică ne regăsim liniştea interioară şi tot aici învăţăm să devenim mai buni în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu.
Biserica continuă educaţia începută în familie şi urmăreşte să dezvolte virtutea iubirii, iubire care nu este îndreptată numai spre prieten ci şi spre duşman.
Slujbele din Biserică au ca scop de a aduna creştinii la un loc şi de ai ajuta să înţeleagă că fac parte dintr-o comunitate, că nu sunt singuri în suferinţa sau bucuria lor şi că se pot simţi mult mai bine sufleteşte dacă se vor menţine în această comuniune frăţească.
De asemenea tinerii creştini trebuie să înţeleagă că preotul este cel care le poate fi alături atunci când ei consideră că nu mai găsesc rezolvare la problemele pe care le întâmpină cu un sfat şi mai ales cu rugăciunea.
Mântuitorul Iisus Hristos a suferit moarte pe Cruce, nu numai pentru bătrânii care vin la Biserică duminică de duminică şi îi arată respectul cuvenit ci pentru noi toţi care ne numim creştini, de aceea să stăm un pic pe gânduri fiecare şi să încercăm să facem o mică schimbare în viaţa noastră.
Aceasta constă în a ne propune să venim măcar o dată pe lună la Sfânta Biserică la întâlnirea cu Hristos şi nu doar de Sfintele Paşti aşa cum se întâmplă în general.
Numai făcând aşa vom avea convingerea că am făcut ceea ce trebuia în aceasă viaţă trecătoare pe acest pământ şi vom fi siguri că ne vom bucura alături de Dumnzeu şi de Sfinţii săi când vom pleca de aici spre veşnicie.

PR. DANIEL NOAPTEŞ
Ce este parastasul?

Credinţa noastră creştină ne învaţă că viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele pământeşti. Din acest motiv, nu trebuie să uităm pe cei adormiţi după înmormântare, ci să îi pomenim mereu, să ne rugăm şi să mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.
Cât suntem pe acest pământ putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm, să facem bine şi tot ceea ce ne cere datoria noastră de buni creştini. Imediat ce murim, însă nu mai putem face nimic pentru acestea.
Există însă posibilitatea ca cei care rămân pe pământ să se roage pentru sufletul celui care a plecat dintre noi. În slujba înmormântării însă aflăm de un îndemn, o poruncă morală, de la cel răposat pentru cei prezenţi:...vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii (Slava de la slujba înmormântării).

Slujba care se face pentru cei adormiţi se numeşte parastas, în limba greacă parastasis - a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva – şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Rostul parastaselor este următorul:
√ La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi;
√ La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri“;
√ La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“;
√ La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;
√ La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo.
√ În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
La aceste zile de pomenire individuală a celor răposaţi, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi, numită şi Moşii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moşii de vară, la care tradiţia a adaugat şi Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paştele blajinilor (luni după Duminica Tomei) şi Joia Înălţării, în special pentru eroi, ca şi ziua hramului bisericii.
Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie şi profundă comuniune cu cei răposaţi. Ele trebuie respectate şi cultivate, căci prin aceasta întreţinem vii cultul morţilor şi pomenirea lor.
În acelaşi timp, pomenirea morţilor este un moment de reflecţie şi pentru fiecare dintre noi. Fără îndoială, moartea este cel mai sigur şi totodată cutremurător eveniment din viaţa noastră. Fireşte, ar trebui să o avem în vedere şi să ne facem probleme. Nimeni nu a semnat un contract cu viaţa pământească pentru prelungirea acesteia. Prin gândul la moarte, gravat adânc în sufletul nostru, vom fi mai îndreptaţi şi mai realişti. Putem deveni alţi oameni. Mai buni! PR. DANIEL NOAPTEŞ

CUVÂNT PENTRU COPII
În numărul acesta dragi copii am ales pentru voi o povestioară culeasă din scrierile Părintelui Paisie Aghioritul. Supermarketul lui Dumnezeu
Înainte cu mult timp mergeam cu Autobuzul vieții. Și într-o zi am văzut o plăcuță pe care scria: SUPERMARKETUL LUI DUMNEZEU. Și am rămas surprins! Când m-am apropiat, ușa s-a deschis larg și m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat lucrătorii angajați. Și m-am umplut iarăși de uimire. Erau îngerași! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind și mi-a dat un coș. “Cumpără cu înțelepciune tot ce dorești!” mi-a zis.
Erau acolo de toate. Întâi de toate am pus în coșul meu multă Răbdare, prețioasa Iubire și Înțelegere. M-am gândit: “Acestea îți trebuie mereu, oriunde te-ai duce”. În continuare am luat o sacoșă de Înțelepciune și două sacoșe de Credință. Sfântul Duh era peste tot și L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puțin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. “Îmi trebuie însă și Binecuvântare, Smerenie și Recunoștință”, am gândit eu. Le-am procurat și pe acestea.
În sfârșit, m-am apropiat de casă pentru plată. Când am înaintat, însă am văzut și Rugăciunea și Înfrânarea. Sigur aveam nevoie de amândouă, pentru că știam că, odată ieșit din magazin, aveam să întâlnesc păcatul. Pacea și Bucuria, precum și Doxologia erau în ultimul raft.
Deci m-am apropiat de casă și l-am întrebat pe înger:
- Cât datorez?
Acela a zâmbit și mi-a răspuns cu simplitate:
- Ai luat toate câte ți-au trebuit?
- Da, i-am zis. Cât datorez?
A surâs și mi-a zis din nou:
- Suma este plătită de mult. A plătit-o Hristos Cel Întrupat, Cel Răstignit, Cel Înviat!
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ
Mulţumim tuturor pentru încurajare şi gândurile bune primite atât pe mail cât şi verbal!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
Mail: parinteledaniel2009@yahoo.com