Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiasca pomenire a ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către El, şi poţi să izbăvesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă lui Dumnezeu…(ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL)
BULETINUL PAROHIEI

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
I INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL1, NR.1
ARGUMENT
Iubiţi cititori sau cititoare, tineri sau vârstnici, adolescenţi sau copii, cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi începem să vă punem la dispoziţie, un mic dar, nu de pâine şi de bucate, ci de cuvânt, care să completeze în aceste vremuri grele de criză prin care trecem cu toţii, foamea şi setea sufletului, pe care nimeni şi nimic nu o poate astâmpăra decât cel care ne-a făcut pe această lume: Tatăl nostru Dumnezeu.
Ne propunem prin acest Buletin parohial să punem la dispoziţie câteva vitamine, necesare sufletului, care sa îl ajute să facă mai uşor faţă ispitelor acestei vieţi agitate şi cu credinţă din ce în ce mai slabă.
Aşadar, aşternem pe aceste pagini câteva informaţii şi sfaturi după vârsta şi nevoile fiecăruia dintre dumneavoastră.
Toate acestea nadăjduim că te vor ajuta să descoperi comoara cea de mult preţ pe care să o exploatăm cu cât mai mult folos şi dacă n-o avem, să o dorim şi să o cerem de la Dumnezeu.
Sperăm că oricine ai fi şi oriunde te-ai afla, ştiind sau neştiind de Dumnezeu şi de Biserică, să reuşim puţin să te punem pe gânduri, să-ţi amintim că nu eşti veşnic pe acest pământ şi să îţi doreşti să afli cât mai multe lucruri despre credinţa primită de la moşii şi strămoşii noştri.
Iar ultima dorinţă ar fi aceea de a te invita să participi la sfintele slujbe, în special la Sfânta Liturghie şi aţi dori să te uneşti într-un final cu Hristos prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Rolul Postului în viaţa credincioşilor
Postul, aşa cum este înţeles din punct de vedere creştin se referă la abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt. Aceste reţineri de la anumite alimente şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc.
Postul este de origine şi de instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, aproape în toate religiile şi la toate popoarele. Însă unii Sfinţi Părinţi ca Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur vorbesc despre el ca avându-şi originea în Rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
În Noul Testament se vorbeşte despre Mântuitorul Iisus Hristos, care s-a retras în pustie, unde a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei, capitolul 4, versetul 2; Luca, capitolul 4, versetul 2) învăţându-ne astfel ce este Postul prin Însuşi exemplul Său şi desăvârşindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca şi a modului în care trebuie să fie practicat (Matei capitolul 6, versetele 16-18), de asemenea îl recomandă ca fiind mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei capitolul 17, versetul 21, Marcu capitolul 9, versetul 29).
Venind mai aproape de zilele noastre trebuie să spunem că există personalităţi mai mult sau mai puţin avizate care susţin că posturile creştine sunt cam lungi şi cam aspre şi greu de ţinut pe toată perioada lor.
Însă aceste voci sunt puţine în comparaţie cu numărul mare de credincioşi care ştiu că postul este o faptă bineplăcută lui Dumnezeu, un mijloc de a scăpa de anumite patimi, un act prin care ne dăruim Lui, o jertfă consimţită pentru preamărirea lui Dumnezeu, un mijloc de a ne controla poftele, o renunţare de bună voie la unele plăceri şi desfătări trupeşti pe un anumit timp, toate acestea cu scopul desăvârşirii morale a creştinului.
Părintele profesor Ioan Zăgrean spunea despre Postul creştin că este un exerciţiu de înfrânare a poftelor şi patimilor din om, un mijloc de dobândire a stăpânirii de sine prin întărirea voinţei şi practicarea virtuţii, un mijloc de pocăinţă, de desprindere şi purificare a omului de tot ceea i se opune şi îl îndepărtează de dobândirea propriei sale mântuiri.
Concluzionând cele câteva gânduri de până aici trebuie să reţinem că postul este recomandat de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi el ne ajută să urcăm mai uşor treptele desăvârşirii spre fericirea veşnică.
IMPORTANŢA BOTEZULUI CASEI CREŞTINULUI
Încă din cele mai vechi timpuri Biserica noastră a rânduit ca preoţii să meargă şi să sfinţească casele oamenilor prin stropire cu apa sfinţită sau aghiasmă aşa cum este cunoscută ea în popor.
Este ştiut faptul că există două rânduieli de slujbe prin care sunt sfinţite casele, care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc.
Prima rânduială se referă la slujba Sfeştaniei care trebuie să se facă cel puţin o dată în fiecare an şi stropirile cu aghiasmă care se fac pe parcursul unui an în funcţie de obiceiul locului.
Este bine să reţinem că apa cu care preotul vă stropeşte casa poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când se face sfinţirea apei, preotul se roagă ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnzeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea păcatelor.
Ideea cu care trebuie să rămânem în minte este aceea ca stropirea casei cu apă sfinţită alungă duhurile cele rele şi aduce pace şi armonie între creştini.
PR. DANIEL NOAPTEŞ

CUVÂNT PENTRU COPII

Dragi copii, această rubrică vă este dedicată vouă. Ne-am gândit să vă spunem de fiecare dată câte o poveste din viaţa unui sfânt. Astăzi am ales o întâmplare din viaţa Sfântului Macarie Alexandrinul. Este vorba de: DARUL HIENEI
Stătea odată în curtea dinaintea chiliei sfântul Macarie Alexandrinul şi vorbea fraţilor cele de folos. Şi iată o hienă, fiară sălbatică, purtând cu sine puiul ei orb, l-a adus la picioarele sfântului. Iar el, luând puiul, l-a binecuvântat şi punând scuipat pe ochii lui, l-a făcut să vadă. Apoi hiena, luându-şi puiul tămăduit, a ieşit afară. Iar a doua zi de dimineaţă, cu mare grabă, ea a adus fericitului o piele mare de oaie. Iar sfântul a zis către ea: - Să ştii că nu primesc din furtişag. Deci ea, plecându-şi capul a ieşit din ogradă. Mai apoi, sfântul a dat pielea sfintei Melania Romana, numind-o ea “darul hienei”.
Şi noi, aşadar, să nu uităm niciodată să fim recunoscători şi să mulţumim celor care ne fac bine, iar sfântului Macarie să-i mulţumim pentru această minune rugându-l aşa: Sfinte Părinte Macarie, alungă din inima noastră orice răutate şi sădeştene în minte dragoste şi recunoştinţă pen-tru toţi binefăcătorii noştri.
A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ



Vă dorim un Post binecuvântat de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti!
Redacţia:
Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş
Telefon de contact: 0751277000
*Aşteptăm părerile şi sugestiile dumneavoastră referitoare la această iniţiativă a noastră la adresa de email:
parinteledaniel2009@yahoo.com