marți, 8 ianuarie 2019
BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA - CALARASI NR. 20
Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului. (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA-9 MARTIE) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
INDEPENDENŢA
FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ
ANUL VIII, NR. 20, DECEMBRIE 2017
Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
De ce e bine să ne dorim să ajungem la sfinţenie?
La vremea Postului închinat Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care cu răbdare îl vom încheia în curând, ne-am dorit fiecare să simţim prezenţa lui Dumnezeu în viaţa nostră ca o pregustare a ceea ce ne aşteaptă în veşnicie.
Proclamarea unui om ca sfânt în Biserica Ortodoxă arată că acel om a ajuns să se unească cu Hristos încă din timpul vieţii, iar moartea a fost doar o trecere spre Împărăţia Cerurilor, o trecere spre o viaţă în care unirea cu Dumnezeu este deplină. Astfel omul proclamat întregii Bisericii ca sfânt nu este omul cel vechi, cu multe fapte bune, câteva păcate şi multe slăbiciuni ci este omul înnoit, înviat alături de Hristos, omul plin de harul lui Dumnezeu, omul care astăzi sălăşluieşte în sânurile Sfintei Treimi. Abia acest om poate fi considerat un model de trăire pentru întreg poporul. Lui putem să ne închinăm în icoană şi putem să i ne adresăm în rugăciune căci ştim că toată puterea îi vine de la Dumnezeu şi nu mai există slăbiciune şi păcat. Atunci putem să-i încredinţăm cu bucurie dorinţele şi speranţele noastre pentru că ştim că toate le poate în Hristos.
Oricât de mult s-ar uni oamenii cu Hristos pe pământ, unirea deplină cu El vine doar prin moarte şi Înviere. Din acest motiv nu sunt canonizaţi oameni în viaţă, pentru că viaţa lor nu este desăvârşită şi nu este gata pentru a fi arătată ca model.
E normal să vrem oameni duhovniceşti printre noi, preoţi cu har, monahi îmbunătăţiţi, ierarhi dumnezeişti ca Sf. Ioan Gură de Aur, dar trebuie să fim conştienţi că sfinţii pot comunica cu noi la fel de real şi de profund ca şi cei din jurul nostru.
Cât de minunat lucrează Maica Domnului în viaţa unui creştin! Cât de concret ne ajută! Cât de mult ne încurajează! Cine nu vorbeşte cu ea? Cine nu i-a cerut ajutorul?
E plină Biserica de sfinţi, iar noi ne plângem că nu mai avem oameni cu har printre noi.... Dacă am ţine legătura cu sfinţii şi cu Maica Domnului prin rugăciune, atunci viaţa duhovnicească a membrilor Bisericii ar arăta astfel azi. Ar apărea mulţi mai mulţi oameni duhovniceşti.
E bine să ne rugăm chiar şi pentru cei pe care îi vedem având o viaţă foarte îmbunătăţită, căci cu siguranţă au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. E frumos să imităm ceea ce vedem curat şi ziditor la cei din jur, dar să fim cu mare grijă ca atunci când îi vedem cuiva slăbiciunile şi păcatele să zicem: „iartă-l Doamne că e robul tău, luminează-l şi nu-l lăsa să rămână în întunericul păcatului său!”.
Astăzi ca dintotdeauna este o adevărată fugă după duhovnicii îmbunătăţiţi, mănăstirile cu astfel de oameni fiind pline non-stop de creştini care vin să ceară sfat sau tămăduire pentru problemele lor. Şi ei pot greşi, şi ei pot da uneori sfaturi greşite. Nu trebuie să alergăm la ei ca la instanţa supremă în materie de credinţă. Fiecare om trebuie să-şi aibă duhovnicul propriu, de recomandat cât mai aproape de casă, şi nu un părinte aflat la sute de km depărtare, care este asaltat mereu de oameni, pentru că el cu siguranţă nu va avea timp.
În ceea ce priveşte problemele de credinţă ultimul cuvânt îl are Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, care întâlnindu-se sub călăuzirea Duhului Sfânt decide ceea ce este bine pentru mântuirea întregului popor.
Poate ştiţi, poate nu, nici măcar hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe nu sunt definitive şi de netăgăduit, adevărul lor fiind testat prin acceptarea în mijloclul poporului. În istoria bisericii universale au fost sinoade care au luat măsuri greşite, care ulterior n-au fost primite de popor.
Concluzia e simplă: Să luam ca model de trăire pe Hristos şi viaţa lui întreagă, plină de fapte mari şi de minuni, pe Maica Domnului, cea care este mai curată şi mai sfântă decât toţi îngerii din cer, şi pe sutele de mii de sfinţi care ne-aşteaptă blânzi în icoană să le cerem ajutorul.
Oamenii sfinţi din viaţa noastră nu trebuie idolatrizaţi, lăudaţi sau ridicaţi în slăvi excesiv, ci trebuie imitaţi pe cât posibil, iar atunci când greşesc ne rugăm pentru ei că au mare nevoie.
Să-l aveţi ca limită pe Cel Nelimitat, ca Măsură pe Cel nemăsurat, şi abia atunci veţi vedea că faptele bune ale oamenilor sunt abia un slab început în perspectiva lui Dumnezeu.
„Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este!”
“Învăţaţi-vă de la Mine, ca sunt blând şi smerit cu inima!”
PR. DANIEL NOAPTEŞ
Despre Sfinţii Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Dimitrie cel Nou, Basarabov
• Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în cetatea Tesalonicului din Grecia, unde se găsesc şi moaştele acestuia, ziua de pomenire fiind 26 octombrie. Biserica actuală în care se află moaştele Sfantului Mucenic Dimitrie (Tesalonic, Grecia) a fost construită la puţin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 şi redată cultului creştin în 1912.
• Iar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, a trăit cu aprox. 1000 de ani mai târziu, pe pământul Bulgariei de azi, fiind pomenit la 27 octombrie, sfintele lui moaşte aflându-se, din secolul al XVIII-lea, în catedrala patriarhală din Bucureşti.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi Cuviosul Dimitrie cel Nou
Modele de trãire crestinã
Cei doi sfinti Dimitrie, sãrbãtoriti unul dupã altul în inima toamnei, reprezintã douã modele diferite de viatã crestinã:
– luptãtorul pentru credintã si pustnicul.
• Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a renuntat la glorie şi la bogãtie pentru a propovãdui dreapta credintã si a murit ca ostaş mãrturisitor al lui Hristos;
• Cuviosul Dimitrie a fugit de lume şi, ascuns în pãdure, s-a rugat toatã viaţa.
Bunicii noştri i-au iubit, au spus poveşti şi despre unul, şi despre celãlalt, şi au fãcut, din zilele lor de sãrbãtoare, un moment important al vieţii lor.
PR.DANIEL NOAPTEȘ
Sfântul Mucenic Dimitrie, într-o poveste aromânã despre dragoste si sacrificiu…
Se zice cã, odatã, Sfântul Dimitrie si Sfântul Gheorghe au poposit la casa unui om, a cãrui nevastã tocmai nãscuse un bãiat. Noaptea, cei doi sfinti au auzit ursitoarele spunând:
– Copilul se va îneca în ziua nuntii sale, când va trece cu mireasa peste râu!
Ca sã-l salveze, sfintii l-au rugat pe om sã-i invite la nunta bãiatului. Peste ani, cei doi sfinti s-au dus sã-l salveze. La trecerea peste râu, Sfântul Dumitru si-a schimbat calul cu calul mirelui. Dar nu stiu cum s-a întâmplat, cã armãsarul Sfântului s-a poticnit, cu coada l-a stropit pe mire si acesta s-a înecat.
Atunci sfintii L-au rugat pe Dumnezeu:
– Doamne, învie-l, cãci nici nu a apucat sã se însoare!
– Îi dau viatã numai dacã cineva îi va da din zilele lui. Pãrintii bãiatului au refuzat. Dar mireasa a iesit în fatã si, pentru cã nu avea voie sã vorbeascã, cum e obiceiul la aromâni, si-a despletit pãrul si l-a împãrtit în douã, fãcând semn cã îi dã mirelui jumãtate din zilele vietii ei. Bãiatul a înviat si cei doi soti au trãit fericiti câte le-au fost zilele…
DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE!
Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş
Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com
VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CÂND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC!
NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE:
PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129
PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018
PROF. ROMINA(ROMICA) NOAPTEŞ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu