BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA-CALARASI NR.19

Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului. (DIN ACATISTUL SFINŢILOR 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA-9 MARTIE) BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL VII, NR. 19, DECEMBRIE 2016 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor De ce umblă preotul cu icoana înaintea praznicului Nașterii Domnului? După cei opt ani petrecuți în mijlocul credincioșilor Parohiei Independența pot spune că majoritatea credincioșilor la care mergem în vizite pastorale pe parcursul anului înțeleg și cunosc semnificația acestora. Însă există și un anumit procent care încă mai asteaptă lămuriri unele bine intenționate iar altele din pură curiozitate pentru a vedea dacă avem răspunsuri și pentru ei și de aceea am considerat că ar fi binevenit un scurt comentariu la această întrebare pe care am primit-o direct de la un enoriaș anul trecut. Vă promiteam la începutul demersului meu de catehizare prin intermediul acestui Buletin Parohial că sunt deschis la sugestii și propuneri venite din partea cititorilor și iată că am încercat și de astă dată să mă țin de cuvânt considerând că pe acest subiect acum e momentul cel mai potrivit să discutăm. Faptul că semnalul a fost pozitiv din partea tuturor mi-a dat curaj să merg mai departe și să încercăm să ne ridicăm de fiecare dată la așteptările dumneavoastră cautând teme care prezintă interes, ne întăresc credința și ne sporesc numărul credincioșilor prezenți în Sfânta Biserică la Sfânta Liturghie și celelalte slujbe pe care le oficiem cu drag pentru slava lui Dumnezeu. Revenind la întrebarea de care aminteam, trebuie să spunem că umblatul cu icoana nu reprezintă altceva decât vestirea unei mari bucurii duhovnicești, în cazul nostru ne referim la Nasterea Domnului, când întreaga făptură văzută și cea nevazută se pregătește de sărbatoarea Întruparii Fiului lui Dumnezeu, iar dacă ne referim la Botezului Mântuitorului, ne aducem aminte că apele se sfințesc și întreaga natură se înnoiește, bucurie mare cuprinzând tot poporul credincios. Și din punct de vedere liturgic putem spune că umblatul cu icoana este o slujbă pe care preotul o săvârșește în afara Bisericii, pentru că atunci când poposim la casele dumneavoastră cântăm o cântare frumoasă care se numește Troparul Nașterii Domnului, pe care o puteți auzi mai apoi și la slujba din ziua de Crăciun. De aceea umblatul cu icoana este și o invitație pentru dumneavoastră de a lua parte la minunata și sfințitoarea slujbă care va avea loc în ziua Praznicului mult așteptat de cei mici dar și de cei mari deopotrivă. Mai sublinez încă o dată că umblatul cu icoana nu a apărut în vremurile noastre ci această practică o întâlnim încă din primele veacuri creștine când Sărbătoarea Nașterii Domului era unită cu Boboteaza, lucrul acesta îl găsim menționat în scrierile din vechime ale Părinților Bisericii noastre strămoșești. Un alt înțeles duhovnicesc al acestei vizite pastorale cu Icoana Nașterii Domnului este acela a ne arăta și a vă împărtăși bucuria pe care noi o simțim ca slujitori ai Sfintelor Altare că Hristos-Domnul se naște în mod simbolic în fiecare an pentru noi toți și pentru a noastră mântuire și acest lucru atât de important nu trebuie pierdut din vedere și de aceea el trebuie reînnoit în fiecare an pentru sporirea evlaviei și a sentimentului religios în comunitatea noastră. Indiferent de ce mai spun unele persoane răutăcioase pe care le auziți pe la televizor, noi preoții vă mărturisim că nu ne supărăm nici pe cei ce ne critică și ne judecă uneori pe nedrept ci ne rugăm și pentru aceia, pentru aducerea lor pe drumul cel bun și dincolo de micile răutăți să rămână bucuria revederii cu fiecare dintre membrii familiilor dumneavoastră pentru a fi părtași cu toții la această veste bună a Nașterii Domnului Iisus pe care o așteptăm cu multă bucurie în fiecare an cu sufletele cât mai curate să ne ajute Tatăl cel Ceresc cel lăudat în Treime. PR. DANIEL NOAPTEŞ Hai copii la colindat! Dragi părinți și copii colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, desigur precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă, s-ar zice, casă bună cu creștinismul. Văzând că de la un an la altul a început să mai scadă numărul copiilor care vin să ne viziteze cu colindul am încercat să vedem care este cauza acestui fenomen care tinde să ia amploare la nivelul întregii țări. Am găsit și câteva argumente din partea părinților dar și a copiilor dar care nu mi s-au părut întemeiate referindu-se mai mult la comoditate decât la scăderea sentimentului religios. De aceea am considerat de folos să aștern câteva gânduri despre ce înseamnă colindele pentru poporul nostru creștin și cum au contribuit la păstrarea credinței de-a lungul Istoriei. Cântecelele pe care copiii le intonează la casele noastre se spune frumos în Tradiție că atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. În vechime, colindele erau denumite ca fiind, de preot, de păstor, de fată mare și erau cântate de grupuri de bărbați așa cum se întâmpla și în satul nostru și se mai întâmplă și acum uneori. O categorie importantă de colinde sunt strict legate de Nașterea Domnului, evocând închinarea magilor la Betleem, sau panica și viclenia lui Irod (Irozii), culminând cu tăierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica îi pomenește pe 29 decembrie). Cu colindatul umblă copiii, flăcăii, iar în unele sate chiar și barbatii însurati astfel: copiii merg ziua cu colindul, până la apusul soarelui merg flăcăii, iar noaptea bărbații. Colindele poartă prin veacuri cuvântul tainic al Nașterii Sfinte. Ele sunt o sinteză a spiritului creator și religios al poporului român. Bucuria colindului este nemărginită. De cum se lasă seara, copiii se adună și pornesc colinda. Chiar dacă ninge sau este ger de crapă pietrele, micuții se adună în cete și pornesc pe ulițele satului ca sa vestească Nașterea Mântuitorului. Se spune că la Crăciun cerurile sunt deschise, Dumnezeu aude rugăciunea omului corect, aude sufletul curat care este purificat în timpul postului, iar acum are dreptul de a-i cere lui Dumnezeu clemență pentru munca lui și sprijin pentru îndeplinirea tuturor dorințelor. Colindatul atât la țară cât și la oraș a rămas o sărbătoare a comunității, a copiilor și tinerilor care colindă ca și a celor care primesc colindători răsplătindu-i cu daruri și contribuind astfel la păstrarea datinilor străvechi. Dragi părinți și bunici îndemnați-vă copiii să meargă la colindat! PR.DANIEL NOAPTEȘ Ajutorul Sfântului Nicolae Dragi părinți, bunici și copii aş vrea să povestesc o întâmplare despre ajutorul minunat al Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Aceasta mi-a fost istorisită de către un preot, de la care am primit un medalion cu chipul Sfântului Nicolae. Din păcate, nu i-am aflat numele. Ştiu doar că este din Petergof. El mi-a povestit: Sfântul Nicolae, mare şi grabnic ajutător al tuturor creştinilor, este pe bună dreptate numit Făcător de minuni. Cunosc multe cazuri ale ajutorului său; m-a ajutat şi pe mine, păcătosul. Odată, în timpul celui de-al doilea război mondial, m-am pomenit într-un loc pustiu împreună cu încă doi bărbaţi necunoscuţi. La un moment dat, ei s-au retras într-o parte şi au început să se sfătuiască. M-a cuprins neliniştea; din comportarea lor am simţit primejdie. În acea clipă m-am rugat Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni: „Părinte Nicolae, ajută-mă! Viaţa mea este ameninţată de o primejdie: aceştia doi au pus ceva la cale împotriva mea“. Şi deodată, la o depărtare de douăzeci-treizeci de metri, a apărut un bătrânel, îmbrăcat în alb. Ei l-au zărit şi cu cuvintele: „Să mergem, nu avem ce căuta aici“, au plecat. (Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, București, 2004, p. 14) DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE! Redacţia Redactor: Pr. Dănuţ(Daniel) Noapteş Secretar de redacţie: Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CÂND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018 PROF. ROMINA(ROMICA) NOAPTEȘ