BULETINUL PAROHIEI INDEPENDENTA - CALARASI NR. 22

BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA RACLA DIN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ CU PĂRTICĂ DE SFINTE MOAŞTE DE LA SFINŢII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA PE CARE ÎI VOM SĂRBĂTORI PE 9 MARTIE! DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE! FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL X, NR. 22, IANUARIE 2019 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Câteva sfaturi pentru noul an calendaristic… Orice nou început din viaţa noastră ne aduce în minte multe gânduri şi dorinţe pentru a ne folosi de ele sau pentru a le elimina pe viitor. Aşa este şi cu viaţa duhovnicească, atunci când ne apropiem de scaunul Sfintei Spovedanii la o anumită perioadă de timp ne dorim să plecăm cât mai curaţi şi îndreptaţi sufleteşte ceea ce se şi întâmplă dacă venim cu toată sinceritatea. De aceea vă doresc la cât mai mulţi dintre dumneavoastră dragi cititori să vă propuneţi o schimbare sinceră în viaţa duhovnicească în anul în care am intrat şi să vă apropiaţi mai mult de Sfânta Biserică şi de lucrurile sfinte şi toate aceastea vor avea consecinţe pozitive şi în viaţa de zi cu zi şi veţi observa că multe lucruri îşi vor găsi rezolvarea mult mai uşor. Aşadar vă voi înşira câteva sfaturi pentru o viaţă mai liniştită : Mă voi bucura de prezența oricărei persoane în viața mea, fiindcă scopul existenței oricărui suflet este perfect. Voi încerca, să fiu o binecuvântare, dacă doresc să fiu binecuvântată. Voi crede tot ceea ce este curat și pur... voi iubi tot ceea ce vine de sus! Îmi va fi îndeajuns ceea ce am... nu voi mai tânji după mai mult... dar voi tânji mereu la ceva mai mult din El! Voi căuta performanța în mine, îmi voi pretinde zi de zi mai mult... privind la alții, voi încerca doar să mă încurajez. Nu voi mai compara ceea ce sunt cu ceea ce alții au ajuns să fie...Într-o zi, mi se va cere socoteală în funcție de talantul ce mi-a fost încredințat, nu în funcție de talantul altora.Voi îmbrătișa fiecare suflet pe care îl voi întâlni. Voi evita doar să salut și atât. Voi încerca să îl întreb de trăire, voi încuraja, și îmi voi lua rămas bun, fără să uit că acea întâlnire poate fi ultima. Orice faptă, vreau mai întâi să o gândesc de două ori... Vreau să zâmbesc și celui care mă rănește. Vreau să iubesc.. nu să judec. Vreau să-mi recunosc mereu greșeala... și să mă sacrific pe mine pentru alții.Vreau în fiecare zi să îmi așez trăirea în cuvinte, pe hârtie... și apoi, în fiecare sfârșit de săptămână să-mi analizez timpul, gândul, faptele și viața!Vreau astfel, să am sfințenia mai aproape de suflet! Vreau, ceea ce scriu, să nu mai corectez... să scriu mereu, așa încât atunci când voi reciti să mă regăsesc... Îmi doresc, când alții vor citi ceea ce am scris, să se simtă zidiți, întăriți, ridicați, încurajați... și cu o treaptă mai aproape de CER! Cum pot îmbunătăţi relaţia cu copilul şi cu aproapele meu? Din discuţiile pe care le-am avut în decursul timpului cu mulţi dintre dumneavoastră am aflat că există de multe ori neînţelegeri între părinţi şi copii, între fraţii de sânge sau între cei cu care convieţuim. De aceea am căutat câteva învăţături care să ne ajute să corectăm şi să depăşim mai uşor unele dintre aceste probleme care apar în viaţa noastră. Chiar dacă copilul este botezat, chiar dacă este împăr¬tăşit, chiar dacă i-au fost citite multe rugăciuni şi a fost purtat pe la sfinţi – toate acestea pot avea o influenţă benefică asupra lui mai ales datorită faptului că nu opune rezistenţă şi sufletul lui le primeşte – în cele din urmă copilul poate să devină de nerecunoscut. Poate să devină ca şi când nu ar fi fost botezat, sau ca şi când nu a fost împărtăşit niciodată, ca şi când nu s-ar fi întâmplat niciodată minunea pe care a văzut-o părintele însuşi la copil. Copilul poate să ajungă la o astfel de stare ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea. De ce? [Din cauza] părinţilor. Este lucru important să altoiască cineva un pom. Acest lucru este totul, dar poate să nu însemne nimic dacă, din clipa altoirii, pomul nu mai este îngrijit pentru a deveni un pom domestic, roditor. Este nevoie de multă îngrijire pentru ca altoiul să se dezvolte normal. Tot ceea ce fac părinţii pentru copil influenţează benefic copilul şi, de fiecare dată, putem spune că se lucrează o minune cu acesta. De fiecare dată, copilul este altoit într-un anume fel cu harul lui Dumnezeu. Sfânta Împărtăşanie, Sfântul Maslu, orice rugăciune, închinarea la Maica Domnului sau la un sfânt, mersul la biserică, sărutarea icoanelor, toate acestea şi celelalte asemenea lor influenţează benefic pe copil, ori de câte ori se întâmplă. Dar, pe de alta parte, toate acestea pot fi ca şi când nu s-ar întâmpla dacă copilul nu este ajutat pe măsura pentru ca încet-încet, pe măsură ce creşte, să participe el însuşi la lucrarea aceasta pe care o face harul lui Dumnezeu asupra lui – harul este acel lucru străin de copil, străin de noi, care este din afara lumii, care vine de la Dumnezeu – şi să conlucreze cu harul pentru a ajunge acolo unde trebuie să ajungă. Pentru ajutorarea copilului, în vederea conlucrării lui cu harul, nu este suficient să-i spunem ce sa facă. Este important de unde vin sfaturile. Vin de la un părinte care are în el harul lui Dumnezeu, este renăscut duhovniceşte? Dacă presupunem că un părinte este sfânt şi de fiecare dată are cea mai potrivită atitudine faţă de copil, ca un om născut din nou cu adevărat, aceasta nu înseamnă că în mod necesar copiii lui vor apuca pe drumul cel bun. Este posibil să nu se întâmple acest lucru! Pentru că ceea ce va deveni fiecare copil depinde de harul lui Dumnezeu, depinde de educaţia şi creşterea pe care i-o vor da părintii, dar depinde şi de voia lui. În special în vremea noastră, inimile noastre s-au împietrit, s-au închis şi rămân în întuneric, în captivitatea iubirii de sine, a egoismului şi tot ceea ce face cineva face fiind influenţat de conţinutul iubirii faţă de el însuşi şi, de aceea, totul eşuează. Într-o ultimă analiză, în clipa în care cineva-l ceartă pe copil sau îl îngrijeşte, îi vorbeşte în aşa fel încât vorba lui îl slujeşte pe el însuşi, se comportă de aşa manieră încât să-şi slujească sieşi. Arată ce trebuie făcut, pedepseşte, mustră în aşa fel încât să fie satisfăcut interesul lui. Dacă această tendinţă nu moare, dacă nu este biruită, costul plătit va fi foarte mare. Trăim în întuneric, suntem orbi, şi nu putem nici să vedem cu adevărat, nici să înţelegem, nici să avem atitudinea care trebuie faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi şi, bineînţeles, faţă de copii. Dacă nu moare în noi această pornire egoistă, nu ne aflăm pe drumul mântuirii şi, prin urmare, nu putem nici pe copii, atât cât depinde de noi, să-i conducem pe drumul mântuirii. Sigur, Dumnezeu poate să găsească mijloace să-i conducă El Însuşi direct la mântuire. Exista astfel de situaţii, în care părinţii nu s-au interesat niciodată pentru copii şi, în cele din urmă, copiii, odată cu dezvoltarea lor ca personalităţi libere au devenit oameni sfinţi. Au devenit flori din mărăcini. Aşa cum, de multe ori, se întâmplă să crească din mărăcini flori. Să ne gândim un pic mai profund şi să vedem dacă nu cumva este nevoie să schimbăm strategia noastră radical, din rădăcina. Uneori văd foarte clar că părinţii care întâmpina greutăţi trebuie tocmai să înceteze să gândească aşa cum gândesc şi să înceteze a proceda asa cum procedează, să înceteze a mai sfătui copiii ca pâna atunci sau să pedepsească şi să controleze aşa cum o faceau. Dacă acest lucru nu se întâmplă nu vor putea afla puncte de contact cu copiii lor pentru a-i ajuta atât cât se poate şi atât cât le permite personalitatea copiilor. Este nevoie de o schimbare radicală şi definitivă a părinţilor. Deoarece, însă, pentru o perioadă prea îndelungată au fost învăţaţi să vorbească să sfătuiască sau să se comporte într-un anume fel, totul a devenit obisnuinţă. La Sfintii Apostoli, la primii creştini, apoi la martirii Bisericii, la cuvioşi, vedem că nu sunt într-o nesfârşită căutare şi nu se află tot timpul în dilemă, întrebând mereu cum e bine. Apostolii, ucenicii acestora, creştinii Sfintei Evanghelii, ulterior martirii, apoi cuvioşii, ne conving ca ceea ce au dorit au aflat, şi, din momentul acela, toată grija lor este ca nu cumva să piardă ceea ce au dobândit şi este foarte dificil să se schimbe. PR. DANIEL NOAPTEŞ Rugăciune către Sfinții 40 Mucenici din Sevastia Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului. O, preacinstit Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe cale, ca să nu ne biruiască și să nu ne batjocorească necuratul vrăjmaș, care încearcă în tot chipul să ne abată de la lupta cea mântuitoare. Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție! Amin! SFINŢILOR 40 MUCENICI RUGAŢI-VĂ PENTRU NOI PĂCĂTOŞII! ROF. ROMINA(ROMICA) NOAPTEŞ Redacţia Pr.Dănuţ(Daniel)Noapteş Secretarde redacţie:Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com VĂ ROG SĂ NU ARUNCAŢI ACEST BULETIN DUPĂ CE ÎL CITIŢI , DAŢI-L ŞI ALTOR RUDE CARE NU AU PRIMIT CÂND AM TRECUT PE LA EI! VĂ MUŢUMESC! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018