BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA NR. 23

BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE! FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL X, NR. 23, MARTIE 2019 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor SFINȚIREA CASEI (SFEŞTANIA) Iubiţi cititori ai Buletinului nostru parohial am ales pentru numărul acesta să ne amintim puţin despre importanţa Sfeştaniei pentru casele noastre şi mai apoi ne vom aminti mai pe scurt şi câteva repere din viaţa celor patruzeci Sfinţi Mucenici din Sevatia, ocrotitorii satului nostrum, alături de Sf.Prooroc Ioan Botezătorul. Sper ca aceste informaţii să ajungă la cât mai mulţi dintre dumneavoastră şi în special la cei mai tineri care au destule probleme de rezolvat, dar ne dorim să nu uite nici de sufletele lor care au şi ele o importanţă deosebită în bunul mers al familiei. Când omul e sănătos şi liniştit în sufletul său, se comportă frumos atât cu cei din familie cât şi cu cei din jurul său. Ce este sfeştania? Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie. Când se săvârşeşte? Ea se săvârşeşte de către preot în casele credincioşilor, oricând cer aceştia şi în special primăvara, în luna lui martie cum este obiceiul şi în parohia noastră, pentru că în această perioadă ne aflăm şi în Sfântul şi Marele Post al Sf. Paşti când trebuie să împletim munca de primăvară cu rugăciunea. Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an, precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea. Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate cele patru posturi de peste an . Cine nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în casă. Care sunt roadele ei? Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină. Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui. Pregătirea : Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă trebuie să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea harului lui Dumnezeu în casă. Cele necesare la sfeştanie: Pe o măsuţă acoperită cu o faţă de masă albă, orientată spre răsărit, se vor aşeza următoarele: 1. un vas larg la gură cu apă curată; 2. un mănunchi de busuioc; 3. câte un bol cu făină şi altul cu zahăr; 4. o pâine, o sticlă de undelemn şi una de vin; 5. o căţuie cu cărbune aprins şi tămâie ; 6. trei lumânări; 7. un pomelnic cu cei vii din casă ; 8. o icoană(cel puţin) în casă; 9. masa orientată spre răsărit ; 10. un prosop curat (pe care preotul îşi va şterge mâna după sfinţirea apei). Programarea sfeştaniei: Nu uita să vorbești și cu vecinii tăi care vor putea beneficia şi ei de slujba sfeştaniei, împreună cu tine. Nu te ruşina să-l mărturiseşti pe Dumnezeu şi vecinului tău ! Cine nu se rusinează să-L mărturisească pe Dumnezeu în lumea aceasta nici Dumnezeu nu se va ruşina de el când va pleca spre veşnicie în Împăraţia Sa ci îl va primi şi îl va aşeza la loc de cinste. Cei 40 de mucenici, din Sevastia Armeniei Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldaţi care au mărturisit că sunt creştini şi din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor. Pentru mărturisirea credinţei în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuşi la multe chinuri, ca în cele din urmă să fie scufundaţi într-o apă aproape îngheţată de lângă cetate. Precum tinerii din Babilon au învins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei 40 de mucenici au învins frigul şi gheaţa lacului de lângă Sevastia. În acea noapte de 8/9 martie a anului 320, 40 de creştini au biruit moartea, primind în chip văzut cununile muceniciei. Multe minuni a săvârşit Dumnezeu odată cu moartea mucenicească a aleşilor Lui, pentru îmbărbătarea martirilor, dar mai ales pentru ca necredincioşii să vadă aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: că pentru Dumnezeul nevăzut, Care S-a sălăşluit în inimile lor, 40 de creştini au ales mai degrabă să moara într-un lac îngheţat decât să accepte "un mic compromis" care i-ar fi despărţit însă de dragostea lui Hristos. Sfântul Candid i-a răspuns torţionarului care îl ameninţa cu deposedarea onorurilor militare: "Nu doar onorurile militare, ci chiar şi trupurile noastre poţi să ni le iei, căci nici o onoare nu este mai înaltă decât aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru". Unul dintre mucenici nu a mai rezistat şi a ieşit din lac. Renunţând la credinţa în Hristos, a fost dus într-o baie caldă, dar acolo a murit. Locul său a fost luat de un alt soldat creştin, dintre paznici. Iată ca acesta din urmă, deşi nu era ameninţat în nici un fel, a înteles că Împărăţia Cerurilor era aproape de el; văzând cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinţi, şi-a lepădat hainele şi a intrat în apa îngheţată. Când torţionarii au venit dimineaţa să vadă "rezultatele" răutăţii lor, în locul morţii, ei au vazut viaţa, căci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, ţinuţi fiind în viaţă de puterea Duhului Sfânt. Dar fiindcă răutatea orbeşte, torţionarii nu au putut înţelege nimic, ajungând să creadă că mucenicii beneficiau de o lucrare vrăjitorească. În cele din urmă, slugile diavolului şi-au desăvârşit "opera", omorându-i pe cei 40 de mucenici. Cei 40 de mucenici au sfârşit astfel, într-o dimineaţă de martie, într-o cetate mică din Armenia, lupta cea bună, şi sunt pomeniţi astăzi, ca şi atunci, ca simbol al biruinţei muceniceşti, pomeniţi fiind făra încetare în Împărăţia lui Hristos, fiecare după numele lui: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie. PR. DANIEL NOAPTEŞ Cântare de laudă la Sfintii Patruzeci de Mucenici (alcătuire a Sfântului Nicolae Velimirovici) Sfinţii mucenici, cu trupurile încătuşate de ger, Puternici credinţa o au ţinut. Luminaţi de nădejde, Ei au strigat către Dumnezeul lor iubit: O, Tu, Care ai uimit lumea Cu înfricoşata Ta moarte şi Înviere, O Doamne, Învie-ne pre noi! Căci tăria cerului şi toata zidirea Pe Tine Te laudă, şi adâncurile toate, focul, grindina şi gheaţa Te laudă pe Tine. Tu pe robul Tău Moise cu tot cu popor Din robia Egiptului ai scos, Iar apoi pe losua fiul lui Nun, şi apoi pe Elisei, Poruncind firii apele să le liniştească şi să le despartă. Ajută-ne acum şi nouă, robilor Tai, Care credem întru Tine, precum ai ajutat pururea Tuturor robilor Tăi celor din veac. Nu îngădui frigului să fie mai tare ca omul, Nu îngădui ca noi, cei Patruzeci de Mucenici ai Tăi, Să fim daţi de batjocură nelegiuiţilor. O Tu poţi toate, Stăpâne, Care toate le stăpâneşti. Căci Tu prefaci focul în gheaţă, şi gheaţa, în foc. Iată, pentru Numele Tău, gerul ne ucide trupurile Ca o fiară sălbatică, O ajută-ne nouă ca Numele Tău Cel Atotputernic Pretutindeni să fie slăvit! Mucenicii din lac, încătuşaţi de gheaţă, S-au încălzit minunat de la lumina cea pogorâtă de sus. Ei au murit cu cinste şi au rămas Mucenici Patruzeci Pâna la sfirşit, Spre spaima, groaza şi ruşinea necredincioşilor Celor ce zac în întuneric. A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ Redacţia Pr.Dănuţ(Daniel)Noapteş Secretarde redacţie:Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018