BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA NR 26

BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE! FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL XIII, NR. 26, DECEMBRIE 2022 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Dumnezeu nu este autorul răului- răspuns pentru cei care se supără de încercările vieții Dragi cititori ai Buletinului nostru parohial cu bucurie am căutat pentru dumneavostră câteva cuvinte ziditoare de suflet după această perioadă grea prin care a trecut omenirea. Pe de o parte ne gândim la pandemia de covid 19 iar acum de războiul din vecinătatea granițelor țării noastre. Dar toate aceste evenimente au fost atrase pe de o parte din cauza răutății oamenilor, depărtarea de credință și folosirea libertății în mod greșit. Din toate aceste comportamente au rezultat lucrurile pe care le-am trăit cu toții și pe unii i-a afectat foarte tare iar pe alții i-a ajutat să devină mai buni și mai apropiați de cele sfinte. Numeroase locuri biblice și înțelesurile lor dezvăluite de Sfinții Părinți prezintă adevărul de credință că Dumnezeu este iubire. În Sfânta Scriptură este cuprinsă și radiografiată spiritual existența omului și a lumii, în chiar fragmentele de istorie pe care le conține. În Scriptură e recapitulată - în chiar Persoana Domnului Hristos despre care ne relatează Noul Testament - viața omului și a lumii. Ideea principală a acestei inter¬pretări ar trebui să fie prezentă și astăzi. Suferința și moartea pe care le vedem și le trăim acum, la fel ca oricând altcândva și altundeva în istorie sau în viitor, nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt consecințe ale faptelor noastre. Adam a căzut, dar iubirea lui Dumnezeu nu cade niciodată. Există deci o vinovăție colectivă pentru relele care afectează lumea căzută, care justifică faptul de a pune în cauză păcatul și a chema la pocăință. Totuși aceasta se aplică la nivel general, pentru a explica originea și persistența bolilor și a altor rele și nu la nivel personal pentru a explica ceea ce i se întâmplă unei anumite persoane în particular sau unui grup de persoane. Anumite boli sunt explicabile prin greșeli personale sau patimi personale (de pildă bolile legate de lăcomia la mâncare sau excesul de alcool sau bolile sexuale trasmisibile). Altele survin independent de calitatea spirituală a persoanelor afectate. Boala are deci un raport originar, principial și colectiv cu păcatul, dar nu are decât în anumite cazuri un raport personal și actual. Persoanele care suferă de boli nu au nevoie să le mai adăugăm și suferința acuzelor de vinovăție, ci au nevoie de susținere, de consolare, de îngrijire cu compasiune și de ajutor ca să își poată asuma spiritual boala și suferința, așa încât să o poată întoarce în avantajul lor din punct de vedere duhovnicesc. Pocăința are sens dacă ea este reîntoarcere, schimbare de stare de spirit.Boala aduce cu sine o serie de întrebări de care nimeni nu scapă: de ce? De ce eu? De ce acum? Pentru cât timp? Ce se va întâmpla cu mine? Orice boală este o interogare cu atât mai vie și mai adâncă cu cât ea nu este abstractă și nici gratuită. Boala este un prilej pentru fiecare persoană să facă experiența fragilității sale ontologice, a dependenței sale, de a se întoarce către Dumnezeu ca Cel care o poate ajuta să o depășească, dacă nu fizic(căci există, ca răspuns la rugăciune, și vindecări miraculoase), cel puțin duhovnicește, și să îi permită să dea un sens prin care să se zidească și fără de care nu ar merge decât către distrugere. Cum tocmai am spus, sunt de acord să spunem că această încercare (ca orice încercare din viață) este prilejul unei interogări, a unei analize a conștiinței, a unei întoarceri la Dumnezeu și la o viață mai duhovnicească. Credința noastră ortodoxă este diferită: Părinții sunt unanimi în a afirma că Dumnezeu nu a creat moartea și că ea este o urmare a păcatului, la fel și boala și suferința, care nu aparțineau condiției originare paradisiace și care de altfel au fost abolite în condiția paradisiacă viitoare, în Împărăția cerurilor. În plan spiritual boala, suferința și moartea rămân rele prin originea lor primară (păcatul), dar pot fi abordate și trăite duhovnicește într-un mod constructiv și să devină astfel, lucruri bune, dar doar bunuri duhovnicești. Confruntat cu boala, suferința, cu apropierea morții, omul, am mai spus-o, se poate întoarce la Dumnezeu, să se apropie de El și să cultive diferite virtuți (adică dispoziții permanente, altfel spus stări, care să îl unească cu Dumnezeu).Sfântul Grigorie de Nazianz spune că prin boală mulți oameni au devenit sfinți. Dacă Hristos a murit pentru noi, aceasta s-a petrecut pentru a învinge maortea și ca să ne permită, la sfârșitul vremurilor, să înviem cum a făcut-o El Însuși. Răspunsul Părinților este că Dumnezeu l-a creat pe om liber și respectă liberul arbitru al omului până în toate urmările sale. Deoarece păcatul se perpetuează în lume, urmările sale continuă să afecteze natura umană și cosmosul întreg. Datoria noastră este de a-L ruga pe Dumnezeu ca El să facă astfel încât această epidemie să înceteze. Dar ar trebui ca aceasta să se întâmple când toți oamenii se întorc către El și I-o cer. Dacă nu, din respect pentru libera alegere, El nu va impune atotputernicia Sa celor care nu vor să Îl recunoască și să-I ceară ajutorul. Iată de ce acțiunea divină nu s-a manifestat oprind marile epidemii din trecut. Totuși Dumnezeu a răspuns cererii unor grupuri mici unite și a oprit în mod miraculos epidemiile locale. Dar prin definiție minunile sunt excepții față de ordinea comună și obișnuită. Hristos Însuși nu a făcut minuni colective, ci totdeauna vindecări personale și totdeauna, trebuie subliniat, în legătură cu un scop duhovnicesc și o acțiune duhovnicească deodată (iertarea păcatelor) legate de viața și destinul unei persoane. Aceasta îmi oferă prilejul să amintesc și că boala poate să ne aducă profit, duhovnicește vorbind, în timp ce, sănătatea păstrată sau redobândită este inutilă dacă noi nu ne folosim de ea în mod duhovnicește. Una dintre întrebările pe care ni le pune actuala epidemie este și aceasta: ce am făcut noi până acum cu sănătatea noastră și ce vom face cu ea dacă vom supraviețui? De aceea, în lumina acestei înțelegeri a sfinților, în răul pe care îl trăim în lume o contribuție foarte importantă o au faptele noastre rele. Sfântul Ioan Damaschinul scrie în acest sens că noi, oamenii, „suntem cauza acestor rele” și că „din relele voluntare se nasc relele involuntare”. Toate cele făcute de Dumnezeu, continuă el, așa cum s-au făcut, sunt bune (Facerea 1, 31). Dacă rămân așa, scrie el, „cum au fost zidite, sunt foarte bune”, dar „dacă se îndepărtează, în chip voluntar, de la starea conformă naturii și dacă vin la o stare contrară naturii, ajung în rău”. E important să păstrăm, pentru zilele acestea grele, convingerea că Dumnezeu nu e autorul răului și al morții. În lumina unor astfel de înțelesuri propuse de autorii patristici și ajutați de datele științelor, vom întrevedea o realitate nouă. Constatăm că am putea fi, într-un fel sau altul, autorii răului pe care îl trăim astăzi, fapt care merită din plin o analiză atentă, o reflecție onestă. E un drum incomparabil mai anevoios, față de ceea ce ne oferea eticheta simplă a conspirației, care externaliza pur și simplu întreaga poveste. Pe acest drum al asumării, am putea întrevedea greșelile ascunse, erorile de proiectare care ne-au afectat întreaga arhitectură a civilizației și am putea descoperi deficitul de viață spirituală care însoțește dinamica lumii și a vieții, pentru a realiza că avem de-a face cu o absență imposibil de înlocuit. Rugăciuni de toate felurile s-au răspândit pe site-urile ortodoxe în perioada pandemiei. Ce rugăciuni recomandați dvs. îndeosebi? Orice rugăciune este bună, căci ea ne apropie de Dumnezeu și de aproapele nostru. Ne putem adresa lui Hristos, Mamei lui Dumnezeu și tuturor sfinților căci, așa cum ne spune sfântul Paisie Athonitul, fiecare sfânt poate vindeca orice boală și sfinții nu sunt invidioși unii pe ceilalți. Jean Claude Larchet Originea, natura și sensul pandemiei actuale Redacţia Pr.Dănuţ(Daniel)Noapteş Secretar de redacţie:Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com VĂ MULŢUMESC PENTRU SUSȚINEREA FINANCIARĂ LA APARIȚIA ACESTUI BULETIN!