BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA = CĂLĂRAȘI= NR. 25

BULETINUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL INDEPENDENŢA DRAGII NOȘTRI CITITORI VĂ REAMINTIM ÎNCĂ O DATĂ CĂ ÎN SFÂNTA NOASTRĂ BISERICĂ AVEM UN ODOR DE MULT PREȚ: PĂRTICICĂ DE SFINTE MOAȘTE DE LA SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA, DE CARE NU TREBUIE SĂ UITĂM ÎN TOATE MOMENTELE VIEȚII NOASTRE ȘI LA CARE TREBUIE SĂ VENIM CU TOATĂ CREDINȚA ȘI EVLAVIA PENTRU A LE MULȚUMI ȘI A LE CERE AJUTOR LA NEVOIE! FOAIE PENTRU ÎNTĂRIRE SUFLETEASCĂ ŞI MISIUNE CREŞTINĂ ANUL XI, NR. 25,MARTIE 2020 Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor Sfintii 40 de Mucenici: ÎN COMUNIUNE MĂRTURISITOARE Pentru că în fiecare an în data de 9 martie îi sărbătorim pe Sfinții patruzeci de mucenici din Sevastia și mai ales pentru că Dumnezeu a rânduit să avem și noi o părticică din Sfintele lor Moaște în Sfântul Locaș, am dedicat și anul acesta Buletinul nostru parohial acestora pentru a ne spori și noi evlavia și credința și mai mult cu fiecare an și a ne apropia de Sfânta Biserică și Sfintele slujbe în număr cât mai mare. Sfinții 40 de mucenici prăznuiți pe 9 martie au format o comunitate de mărturisitori ce au marturisit pe Hristos, fiind aruncați într-un lac înghețat, unde s-au încălzit prin dragostea cu care se sprijineau, se îmbărbătau și se îndemnau unul pe altul. Oare nu cu atât mai mult ne aduc ei aminte și de sfinții închisorilor? Ne aducem aminte, de pildă, de un martir ca Mircea Vulcănescu, ce reușea să îmbărbăteze atât de mult sufletele celor împreună-închiși cu el, încât, din această cauză, a fost trimis în beciul infect și plin de apă al închisorii, acolo făcându-se pe sine pat și pătură pentru a salva viața unui frate mai tânăr, jertfindu-și-o pe a sa. Înduioșătoarea scrisoare-testament a Sfinților cei 40 de mucenici nu poate să nu ne ducă cu gândul la îndemnul rostit de Sf. Mărturisitor Valeriu – Acum este timpul pentru pocăință! Iată că “mesajul”, îndemnul mucenicesc este același în toate timpurile și locurile de prigoană. Și poate fi la fel de smintitor pentru cei care nu înțeleg că pocăința, departe de a fi “cedare” sau “defetism”, înseamnă adevărata înțelepciune și cea mai puternică arma în războiul nevăzut și văzut. De altfel, curăția sufletească a unor Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Gheorghe Jimboiu, Costantin Oprișan, Virgil Maxim și mulți alții – curăție care era sinceritatea dragostei față de Dumnezeu și respingerea hotărâtă a gândurilor răutății – este o altă trasătură dumnezeiască ce ne aduce aminte, în această zi de prăznuire, și de Sfinții mucenici și mărturisitori ai închisorilor. Sfinții 40 de mucenici din lacul Sevastia ne sunt, astfel, cu adevărat dreptar de viață duhovnicească și de împreună-lucrare. Din păcate, ne sunt și mustrare… Deoarece vedem aici că împreună-pătimirea, unitatea de nezdruncinat a comunității frățești întemeiate pe iubire, jertfă, slujire și pocăință sunt exact cele care ne lipsesc nouă, în aceste vremuri. Și dacă în ceata celor 40 de mucenici tot a fost unul care a slăbit în credință și a apostaziat, în ciuda tuturor încurajărilor celorlalți, în cazul nostru – în care vrajba, răutatea și suspiciunea între frați sunt la cote maxime, când singurătatea și izolarea ne copleșesc, când dragostea frățească nu numai ca se răcește, dar chiar este înlocuită de ură – oare cum va fi pentru noi în ceasul încercărilor celor mari? Înfricoșătoare întrebare și perspectiva… Să ne rugăm Sfinților cei 40 de mucenici și sfinților închisorilor să ne lumineze și să ne povățuiască în căile în care vom merge! Curajul muceniciei „Nu cu răzvrătire, nu cu nemulţumire, nu revoltaţi mergeau martirii în faţa prigonitorilor, ci ca nişte miei spre junghiere…” (Arhimandritul Iustin Pârvu) “De ce a îngăduit Domnul nostru, Iubitorul de oameni, asemenea dezlănţuiri ale diavolului şi slugilor sale împotriva făpturii sale? Deoarece aceşti fraţi ai lui Hristos au devenit, prin mucenicia lor, jertfa cea sângeroasă adusă pe altar pentru păcatele noastre ale tuturor. Ei sunt mieii jertfiţi de preoţii Vechiului Legământ pentru iertarea păcatelor poporului. Ei sunt răscumpărarea noastră. Datorită lor noi trăim, avem (încă) libertate, avem Biserica, datorită lor, prin Hristos, porţile Iadului nu au biruit-o şi nici nu o vor birui. Ei sunt cei ce stau cel mai aproape de Hristos, deoarece au făcut, până la capăt, ceea ce a făcut şi Hristos pentru noi: şi-au pus trupul şi sufletul şi-au jertfit întreaga viaţă, pentru noi. Şi „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Dragostea, aşadar, este fermentul muceniciei. Dragostea pentru Hristos şi pentru aproapele, o dragoste care nu este omenească, nu cunoaşte exaltarea, nu este nici măcar eroism sau onoare. Este dragoste dumnezeiască, de la Duhul Sfânt, ce provine din cunoaşterea lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Sale. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind fericirile din predica de pe munte a Mântuitorului, arată că suferirea prigoanelor, a ocărilor şi a necazurilor urmează împlinirii primelor porunci: ale smereniei, pocăinţei, milostivirii şi căutării păcii cu Dumnezeu. De aceea, mucenicul nu este un fanatic, nici un simplu erou cum se găsesc, destui, în istoria lumii. Însuşi Apostolul Pavel, martirizat şi el de împăratul Nero, a scris: „De aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (1 Cor. 13:3). Prin urmare, nu oricare dintre noi va putea merge până la mărturisirea lui Hristos, dacă în mărturisire se va amesteca ceva omenesc, meschin, pătimaş, un rest de necredinţă şi de interes. Jertfa nu poate fi decât rodul lepădării totale de sine sau cel puţin al unei dispoziţii sincere a sufletului de a-L urma cu toată fiinţa pe Hristos”. Meditând la aceste cuvinte frumoase nădăjduim că vom fi mai motivați în urcușul nostru duhovnicesc spre Înviere și vom presăra pe acest drum multă iubire și fapte bune pentru aproapele aflat la nevoie, în necaz și suferință. PR. DANIEL NOAPTEŞ Sfântul Vasile cel Mare – scurt cuvânt despre cumpătare Cumpătarea odihnește sufletul și trupul Cumpătarea aduce liniște, pace și împăcare în viața omului. Pe calea de mijloc, numită și calea împărătească a mântuirii, nu poate păsi statornic, fără a se abate în lături, decât omul cumpătat. Omul este suflet și trup, iar, din pricina păcatului, acestea două se prezinta în chip înșelător ca forțe antagonice. Doar omul cumpătat ajunge să-și cunoască în adevăr sufletul și trupul, precum și cele ce se cuvin fiecărei părți. Cumpătarea este balanța care ne ajută să realizăm acel echilibru mult-dorit între suflet și trup. Sufletul este dirijorul, iar trupul este orchestra; când dirijorul cunoaște bine partitura, orchestra nu se încurcă, ci se încununează cu laude. Sufletul este violonistul, iar trupul este vioara; când artistul simte melodia, vioara se supune în mâna lui și dă naștere unor sunete minunate care îi încântă pe toți. Cât timp rămâne supus sufletului, trupul este un slujitor de mare preț. Opusul cumpătarii este lăcomia, care afectează atât sufletul, cât și trupul. Omul cumpătat își fericește sufletul, care este păzit de ispitirea spre extreme, dar și trupul, care este păzit de dureri străine și de boală. "În toate lucrurile tale fii cumpătat și nici o neputință nu te va întâmpina" (Sirah 31, 26). "Cu vorba cea făra de cumpătare nu-ți obișnui gura, că întru aceea este cuvântul păcatului" (Sirah 23, 15). "Cu somn sănătos se odihnește pântecele celui cumpătat; se scoală dimineața și sufletul lui e limpede" (Sirah 31, 22). A consemnat prof. ROMICA NOAPTEŞ Redacţia Pr.Dănuţ(Daniel)Noapteş Secretar de redacţie:Romica Noapteş Email:parinteledaniel2009@yahoo.com VĂ MULŢUMESC PENTRU SUSȚINEREA FINANCIARĂ LA APARIȚIA ACESTUI BULETIN! NUMERELE DE TELEFON UNDE PUTEŢI SĂ NE CONTACTAŢI LA NEVOIE: PR. PAROH GHEORGHE MARCIAN-0751156129 PR. II NOAPTEŞ DANIEL-0723071018 UN POST BINECUVÂNTAT CU PACE ȘI BUCURIE TUTUROR CITITORILOR ȘI FIILOR MEI DUHOVNICEȘTI!