CREZUL ŞI CREDINŢA LA FERICITUL AUGUSTIN
Apariţia în limba română a Cărţii Despre credinţă şi Crez a Fericitului Augustin m-a ajutat să descopăr mai mult frumuseţea gândirii acestuia referitoare la tema aleasă în Patriarhia Română şi anume: Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti .
Despre Fericitul Augustin s-a scris foarte mult de-a lungul timpului şi a fost caracterizat cu alese cuvinte de mulţi dintre scriitorii din sfera religiosului dar şi a laicului.
Am să amintesc un citat care mi s-a părut sugestiv şi cuprinzător a lui B. Altaner dintr-o lucrare a sa: Augustin e o figură gigantică a literaturii creştine. Geniul său filozofic, credinţa sa profundă, experineţa sa personală, varietatea problemelor tratate, originalitatea multora dintre soluţiile sale şi talentul său literar uneori incomparabil, fac din el o personalitate de culme care împodobeşte istoria Bisericii şi istoria culturii creştine. S-a spus pe drept că Augustin uneşte în el puterea creatoare a lui Tertulian, lărgimea de orizont a lui Origen, simţul bisericesc a lui Ciprian, ascuţimea dialectică a lui Aristotel, avântul idealist şi adâncimea speculativă a lui Platon, simţul practic al latinului şi mobilitatea teoretică a grecului.
Aşa cum amintea şi Prea Fericitul Părinte Daniel în cuvâtul său de introducere al cărţii, putem observa că Fericitul Augustin expune în această lucrare a sa foarte clar conţinutul credinţei creştine şi în acelaşi timp, răspunde şi punctual ereticilor care se abăteau de la credinţa apostolică.
Spre exemplu în punctul său de vedere referitor la manihei, care susţineau coexistenţa eternă a binelui şi răului, Fericitul Augustin afirmă cu tărie atotputernicia şi bunătatea infinită a Creatorului,Care a făcut lumea din nimic.
În ceea ce priveşte erezia ariană, care nega aşa cum ştim dumnezeirea lui Hristos, aceasta este combătută cu multă rigoare teologică. În acest mic tratat găsim explicate egalitatea Fiului cu Tatăl, iconomia Întrupării Fiului, Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos din Sfânta Fecioară Maria, lucrarea Sa mântuitoare, revenirea Sa în slavă la Parusie.
Pornind de la mărturisirea Sfântului Duh în Simbolul de credinţă Fericitul Augustin încearcă să tâlcuiască revelaţia Sfintei Treimi, a Dumnezeirii unice în Fiinţă şi întreite în Persoane, oferind posibile analogii spre înţelegerea, fie ea şi relativă, a misterului trinitar: Aşa cum, în alcătuirea unui copac, rădăcina este rădăcină, tulpina tulpină, iar ramurile nu pot fi numite altfel decât ramuri, nici ceea ce se numeşte rădăcină nu poate fi numită tulpină sau ramuri, şi nici lemnul care se află în rădăcină nu ar putea trece, printr-o mişcare oarecare, din rădăcină în tulpină sau în ramuri, ci rămâne în rădăcină. Totuşi este valabilă mereu această regulă a limbajului, potrivit căreia rădăcina este lemn, ca şi tulpina, precum şi ramurile, fără ca prin aceasta să fie vorba de trei tipuri de lemn,ci de unul singur .
De asemenea Fericitul Agustin ne îndeamnă să nu avem imprudenţa de a afirma despre aceste realităţi nevăzute ceva ca şi cum am cunoaşte, ci doar ca unii care cred, căci numai cei curaţi cu inima le pot vedea, iar cel ce le vede în viaţa de aici în parte, după cum se spune, ca în ghicitură , nu le poate face văzute pentru cel căruia îi vorbeşte, dacă necurăţia inimii acestuia îi stă împotrivă. Sunt fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu . Aceasta este credinţa noastră în Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul.
Concluzia care o vom păstra în memorie am considerat că e cea mai potrivită aceea pe care ne-o dă chiar Fericitul Augustin în încheierea cărţii sale: aceasta este credinţa dată celor ce au devenit creştini, în puţinele cuvinte care alcătuiesc Crezul şi sunt cunoscute de credincioşi pentru ca, având credinţă, să se supună lui Dumnezeu; supunându-se Lui, să ducă o viaţă fericită; ducând o viaţă fericită, să-şi cureţe inima, şi cu inima curată să înţeleagă ceea ce cred.
Pr. Dănuţ Noapteş
Parohia Independenţa - Călăraşi
Bibliografie
1. ***, Noul Testament cu Psalmii, tipărit sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1972
2. Pr. Prof. dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mânăstire Dervent, 2000
3. Fericitul Augustin, Despre credinţă şi Crez, traducere din limba latină şi note de Miruna Tătaru-Cazaban şi Bogdan Tătaru-Cazaban, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu