SĂ ÎNŢELEGEM MAI BINE IMPORTANŢA CREZULUI ORTODOX!
Crezul este certitudine. Anume, certitudinea că subiectul lui există cu adevărat şi că este formulat în cuvinte şi fraze, că este exprimabil religios. Crezul este indisolubil legat de Logos. Între Crez şi Logos descoperim o legătură unitară fermă şi indestructibilă. Logosul dă consistenţă formulării din Crez. Crezul, la rândul lui, este inima exprimării teologice în limbaj uman a Logosului, exprimare în care Logosul comunică despre Dumnezeu, despre Sine ca Dumnezeu-Cuvântul, despre Dumnezeu-Duhul Sfânt, despre Biserică şi despre lume şi despre finalitatea ei.(Pr. Prof. Dr. Alexandru I. Stan)
Simbolul Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie să o creadă şi să o mărturisească.
Atunci când auzim cuvântul cred, înseamnă că cineva primeşte şi mărturiseşte ceea ce învaţă Biserica despre Dumnezeu.
El are acelaşi înţeles şi cu cuvântul credinţă. Aceasta o putem explica prin aceea că există o credinţă pe care se bazează legăturile dintre oameni şi există o credinţă care întreţine legătura omului cu Dumnezeu. Între ele este o înrudire, dar şi o deosebire. Credinţa pe care o are un om în ceea ce-i spune alt om, e o încredere, care-ţi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţinut de unul şi crezut de altul.
Credinţa în Dumnezeu nu-şi poate găsi în viaţa pământească o astfel de întărire, prin dovedire sau arătare vazută. Dar are şi ea o întărire printr-un fel de arătare tainică, nevăzută, în faţa ochilor sufletului.
Aşadar, Credinţa în Dumnezeu e primirea de către noi ca adevărate, pe bază de încredere în Dumnezeu şi pe baza unei vederi sufleteşti, a tuturor adevărurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, în vederea mântuirii noastre.
Sfântul Apostol Pavel spune într-o Epistolă a sa: Credinţa este adeverirea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute(Evrei XI, 1).
După Sfântul Teodoret al Cirului, credinţa creştină este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înţelegerea celor nevăzute potrivit firii.
Respectul pentru Crezul nostru ortodox trebuie să rezulte şi din aceea că întreg conţinutul lui este inspirat din Sfânta Scriptură. Şi mai mult decât atât să nu uităm că el este rodul rugăciunii Sfinţilor Părinţi adunaţi la Niceea şi la Constantinopol în anii 325 şi 381.
Religia creştină este prin excelenţă una mărturisitoare şi publică. De aceea tuturor creştinilor li se cere să ţină mărturisirea şi să le dea răspunsuri celor care sunt interesaţi despre credinţa lor.
Cei 1685 de ani pe care îi aniversăm de la elaborarea Crezului niceo-constantinopolitan, ne obligă moral la un respect deosebit faţă de credinţa noastă străbună.
PR. DĂNUŢ NOAPTEŞ
PAROHIA INDEPENDENŢA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu