ROLUL MONAHULUI îN LUMEA DE AZI

Se vorbeşte din ce în ce mai mult în zilele noastre de nevoia de catehizare a marii majorităţi a populaţiei şi totodată se caută cele mai bune mijloace pentru a se realiza acest lucru.
Unul dintre aceste mijloace de catehizare care este amintit şi în cărţile de specialitate îl reprezintă vizitele la mânăstiri şi dialogul cu marii duhovnici care trăiesc acolo.
Pornind de aici mi-am propus sa subliniez în câteva fraze rolul pe care îl poate avea monahul în lumea de azi din ce în ce mai secularizată.
Înainte de toate pentru a se atinge scopul duhovnicesc al unei vizite este acela de a găsi oameni în mânăstire care trăiesc şi se străduiesc totodată să poarte jugul lui Hristos aşa cum şi-au propus dintru început.
Voturile monahului pe care trebuie să le respecte cu sfinţenie sunt următoarele: votul ascultării, al sărăciei şi al curăţiei. Creştinul de rând defineşte mânăstirea ca fiind locul în care monahii Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu.
În zilele noastre asistăm la o sete acerbă de senzaţional din partea jurnaliştilor şi nu de puţine ori întâlnim foarte multe articole defăimătoare la adresa mânăstirilor, a vieţuitorilor acestora şi a Bisericii în general.
Şi oamenii slabi în credinţă auzind despre acestea le crede, ba mai mult se apucă şi smintesc şi pe alţii prin comentariile lor.
De aceea nu ne rămâne decât a încerca cu toţii de a fi mai atenţi la responsabilităţile pe care le avem şi a ni le îndeplini aşa cum se cuvine, fie că suntem preoţi de mir, fie vieţuitori de mânăstire pentru a nu mai da ocazia la tot felul de discuţii acestor căldicei în credinţă ai vremurilor pe le trăim.
Intelectualii dar şi creştinii în general, care merg în vizită la mânastire văzând acolo atât de multe lucruri frumoase, icoane, obiecte bisericeşti, gospodăria, ordinea şi liniştea ce o înconjoară este imposibil să nu fie mişcaţi sufleteşte şi întăriţi în credinţă la plecarea din aceste locuri.
Şi peste toate aceste aspecte nu trebuie să uităm că şi participarea la sfintele slujbe care se săvârşesc la anumite ore din zi şi din noapte pot să ajute pelerinul în drumul lui spre desăvârşire şi să înţeleagă faptul că monahul are un rol special în lumea de azi în această dorinţă a lui de înălţare spirituală.
Aşadar chiar dacă există şi oameni care uneori nu fac cinste monahismului autentic să ne gândim la vechiul proverb românesc care spune că pădure fără uscături nu există. Dar noi trebuie să reţinem că aceste uscături chiar dacă uneori sunt multe, nu fac altceva decât să pună în evidenţă copacii sănătoşi şi puternici.
Aceşti copaci sănătoşi şi puternici sunt marii duhovnici care s-au nevoit prin crăpăturile pământului rugându-se pentru noi toţi şi pentru a noastră mântuire la astfel de oameni trebuie să alergăm şi noi şi pe ei să-i cutăm până îi vom găsi chiar dacă uneori ni se pare imposibil de gasit.
Atunci când îi descoperim se cade să îi valorificăm duhovniceşte cât mai mult posibil pentru a ne folosi cât mai mult în viaţa de zi cu zi de sfaturile şi de experienţa lor pentru ca şi noi preoţii de mir trăitori în lume să putem să găsim rezolvare tuturor problemelor cu care vin la noi fii şi fiicele noastre duhovniceşti.

PR. DĂNUŢ NOAPTEŞ, PAROHIA INDEPENDENŢA, CĂLĂRAŞI